CAPITOLUL 1 
Facerea lumii. 

1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. 
2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina! Si a fost lumina. 
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric. 
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai. 
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa. 
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. 
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua. 
9. Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa. 
12. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia. 
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. Si a fost asa. 
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa. 
21. A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: "Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant! 
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea. 
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa. 
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
26. Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!" 
27. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. 
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!" 
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra. 
30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa. 
31. Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea. 

CAPITOLUL 2 
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie. 

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. 
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. 
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala. 
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul. 
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul. 
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului. 
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. 
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 
9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; ier in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. 
10. Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. 
11. Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur. 
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. 
13. Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus. 
14. Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul. 
15. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: "Din toti pomii din rai poti sa mananci, 
17. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! 
18. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el". 
19. Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. 
20. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui. 
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. 
22. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. 
23. Si a zis Adam: "Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. 
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. 
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau. 

CAPITOLUL 3 
Caderea stramosilor in pacat. Pedeapsa. Fagaduinta lui Mesia. 

1. Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" 
2. Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam; 
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!" 
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! 
5. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". 
6. De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el. 
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte. 
8. Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 
9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" 
10. Raspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns". 
11. Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?" 
12. Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat". 
13. Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis: QSarpele m-a amagit si eu am mancat". 
14. Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! 
15. Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul". 
16. Iar femeii i-a zis: "Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani". 
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu mananci", blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! 
18. Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! 
19. In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". 
20. Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii. 
21. Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat. 
22. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..." 
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 
24. Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. 

CAPITOLUL 4 
Cain si Abel. Urmasii lor. 

1. Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis: "Am dobandit om de la Dumnezeu". 
2. Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant. 
3. Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului. 
4. Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul spre Abel si spre darurile lui, 
5. Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. 
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? 
7. Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!" 
8. Dupa aceea Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la camp!" Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. 
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a raspuns: "Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?" 
10. si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. 
11. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. 
12. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant". 
13. Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decat as putea-o purta. 
14. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide". 
15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. 
16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. 
17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh. 
18. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad; lui Irad i s-a nascut Maleleil; lui Maleleil i s-a nascut Matusal, iar lui Matusal i s-a nascut Lameh. 
19. Lameh si-a luat doua femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela. 
20. Ada a nascut pe Iabal; acesta a fost tatal celor ce traiesc in corturi, la turme. 
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatal tuturor celor ce canta din chitara si din cimpoi. 
22. Sela a nascut si ea pe Tubalcain, care a fost faurar de unelte de arama si de fier. Si sora lui se chema Noema. 
23. Si a zis Lameh catre femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. 
24. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!" 
25. Adam a cunoscut iarasi pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut un fiu si i-a pus numele Set, pentru ca si-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 
26. Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. 

CAPITOLUL 5 
Neamurile patriarhilor de la Adam pana la Noe. 

l. Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu. 
2. Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut. 
3. Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set. 
4. Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
5. Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit. 
6. Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos. 
7. Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice. 
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit. 
9. Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. 
10. Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice. 
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit. 
12. Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil. 
13. Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit. 
15. Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared. 
16. Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit. 
18. Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh. 
19. Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit. 
21. Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. 
22. Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 
24. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu. 
25. Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh. 
26. Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit. 
28. Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu. 
29. Si i-a pus numele Noe, zicand: "Acesta ne va mangaia in lucrul nostru si in munca mainilor noastre, la lucrarea pamantului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!" 
30. Si a mai trait Lameh, dupa nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit. 
32. Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet. 

CAPITOLUL 6 
Vestirea potopului. Facerea corabiei. 

l. Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice, 
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani! 
4. In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. 
5. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, 
6. I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. 
7. Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut". 
8. Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. 
9. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului. 
10. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet. 
11. Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii. 
12. Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamant. 
13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: "Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. 
14. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara. 
15. Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti. 
16. Sa faci corabiei o fereastra la un cot de la acoperis, iar usa corabiei sa o faci intr-o parte a ei. De asemenea sa faci intr-insa trei randuri de camari: jos, la mijloc si sus. 
17. Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri. 
18. Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai. 
19. Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata. 
20. Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, din toate soiurile de animale dupa fel si din toate soiurile de taratoare dupa fel, din toate sa intre la tine cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana in viata impreuna cu tine. 
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care va hraniti; ingrijeste-te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea". 
22. Si a inceput Noe lucrul si precum ii poruncise Domnul Dumnezeu asa a facut. 

CAPITOLUL 7 
Potopul. 

1. Dupa aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci in neamul acesta numai pe tine te-am vazut drept inaintea Mea. 
2. Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca. 
3. De asemenea si din pasarile cerului sa iei: din cele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din toate pasarile necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa le pastrezi soiul pentru tot pamantul. 
4. Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut". 
5. Si a facut Noe toate cate i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
6. Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani. 
7. Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului. 
8. Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se misca pe pamant 
9. Au intrat la Noe in corabie perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 
10. Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului. 
11. In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; 
12. Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 
13. In ziua aceasta a intrat Noe in corabie si impreuna cu dansul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui. 
14. Din toate soiurile de fiare de pe pamant, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietati ce misunau pe pamant, din toate soiurile de zburatoare, din toate pasarile, din toate inaripatele 
15. Si din tot trupul, in care se afla duh de viata, au intrat cu Noe in corabie, perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca. 
16. Si cele ce au intrat cu Noe in corabie din tot trupul au intrat parte barbateasca si parte femeiasca, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a inchis Domnul Dumnezeu corabia pe din afara. 
17. Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului. 
18. Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei. 
19. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. 
20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. 
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit. 
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie. 
24. Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile. 

CAPITOLUL 8 
Incetarea potopului 

l. Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste. 
2. Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer. 
3. Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. 
4. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. 
5. Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor. 
6. Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie, 
7. Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant. 
8. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant. 
9. Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la sine, in corabie. 
10. Si asteptand inca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie, 
11. Si porumbelul s-a intors la el, spre seara, si iata avea in ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului. 
12. Mai zabovind inca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai intors. 
13. Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului. 
14. Iar in luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamantul era uscat. 
15. Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: 
16. "Iesi din corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai. 
17. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la pasari si pana la animale, si toate vietatile ce se misca pe pamant, ca sa se imprastie pe pamant, sa se praseasca si sa se inmulteasca pe pamant". 
18. Atunci a iesit Noe din corabie; si impreuna cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui; 
19. Toate fiarele, toate animalele, toate pasarile si toate cate se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie. 
20. Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. 
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "Am socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut. 
22. De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta!" 

CAPITOLUL 9 
Legamantul cu Noe. Curcubeul, semnul legamantului. 

1. Si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: "Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti! 
2. Groaza si frica de voi sa aiba toate fiarele pamantului; toate pasarile cerului, tot ce se misca pe pamant si toti pestii marii; caci toate acestea vi le-am dat la indemana. 
3. Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde. 
4. Numai carne cu sangele ei, in care e viata ei, sa nu mancati. 
5. Caci Eu si sangele vostru, in care e viata voastra, il voi cere de la orice fiara; si voi cere viata omului si din mana omului, din mana fratelui sau. 
6. De va varsa cineva sange omenesc, sangele aceluia de mana de om se va varsa, caci Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau. 
7. Voi insa nasteti si va inmultiti si va raspanditi pe pamant si-l stapaniti! " 
8. Si a mai grait Dumnezeu cu Noe si cu fiii lui, care erau cu el, si a zis: 
9. "Iata Eu inchei legamantul Meu cu voi, cu urmasii vostri. 
10. Si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, cu toate vietatile pamantului cate au iesit din corabie; 
11. Si inchei acest legamant cu voi, ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca sa pustiiasca pamantul". 
12. Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: "Iata, ca semn al legamantului, pe care-l inchei cu voi si eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi, 
13. Pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant. 
14. Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori, 
15. Si-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura. 
16. Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant!" 
17. Si iarasi a zis Dumnezeu catre Noe: "Acesta este semnul legamantului, pe care Eu l-am incheiat intre Mine si tot trupul care este pe pamant". 
18. Iar fiii lui Noe; care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet. Iar Ham era tatal lui Canaan. 
19. Acestia sunt cei trei fii ai lui Noe si din acestia s-au inmultit oamenii pe pamant. 
20. Atunci a inceput Noe sa fie lucrator de pamant si a sadit vie. 
21. A baut vin si, imbatandu-se, s-a dezvelit in cortul sau. 
22. Iar Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si, iesind afara, a spus celor doi frati ai sai. 
23. Dar Sem si Iafet au luat o haina si, punand-o pe amandoi umerii lor, au intrat cu spatele inainte si au acoperit goliciunea tatalui lor; si fetele lor fiind intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. 
24. Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau cel mai tanar, 
25. A zis: "Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!" 
26. Apoi a zis: "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob! 
27. Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca acesta in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga". 
28. Si a mai trait Noe dupa potop trei sute cincizeci de ani. 
29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost noua sute cincizeci de ani si apoi a murit. 

CAPITOLUL 10 
Semintia si urmasii lui Noe. 

1. Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet, carora li s-au nascut fii dupa potop. 
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meseh si Tiras. 
3. Fiii lui Gomer au fost: Aschenaz, Rifat si Togarma. 
4. Fiii lui Iavan au fost: Elisa, Tarsis, Chitim si Dodanim. 
5. Din acestia s-au format multime de popoare, care s-au asezat in diferite tari, fiecare dupa limba sa, dupa neamul sau si dupa natia sa. 
6. Iar fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 
7. Fiii lui Cus au fost: Seba, Havila, Savta, Rama si Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Seba si Dedan. 
8. Cus a mai nascut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintai viteaz pe pamant. 
9. El a fost vanator vestit inaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se si zice: "Vanator vestit ca Nimrod inaintea Domnului Dumnezeu". 
10. Imparatia lui, la inceput, o alcatuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad si Calne din tinutul Senaar. 
11. Din pamantul acela, el trecu in Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah 
12. Si Resen, intre Ninive si Calah. Aceasta e cetate mare. 
13. Din Mitraim s-au nascut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim, 
14. Patrusim, Casluhim - de unde au iesit Filistenii - si Caftorim. 
15. Din Canaan s-au nascut: Sidon, intaiul-nascut al sau, apoi Het, 
16. Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, 
17, Heveu, Archeu, Sineu, 
18. Arvadeu, Temareu si Hamateu. Mai pe urma neamurile canaaneiene s-au raspandit. 
19. Si tinuturile lor se intindeau de la Sidon, spre Gherara pana la Gaza, iar de aici spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim pana spre Lasa. 
20. Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familii, limba, tari si dupa natii. 
21. De asemenea i s-au nascut fii si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber si fratele mai mare al lui Iafet. 
22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud si Aram. 
23. Iar fiii lui Aram au fost: Ut, Hul, Gheter si Mas. 
24. Lui Arfaxad i s-a nascut Cainan; lui Cainan i s-a nascut Selah; lui Selah i s-a nascut Eber; 
25. Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul, si numele fratelui sau era Ioctan. 
26. Lui Ioctan i s-au nascut Almodad, Salef, Hatarmavet si Ierah; 
27. Hadoram, Uzal si Dicla; 
28. Obal, Abimael si Seba; 
29. Ofir, Havila si Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 
30. Salasurile lor se intindeau de la Mesa spre Sefar, pana la Muntele Rasaritului. 
31. Acestia sunt fiii lui Sem dupa familii, dupa limba, dupa tari si dupa natii. 
32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, dupa familii si dupa natii, si dintr-insii s-au raspandit popoarele pe pamant dupa potop. 

CAPITOLUL 11 
Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Semintia lui Sem. 

1. In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. 
2. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. 
3. Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. 
4. Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!" 
5. Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 
6. Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. 
7. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul". 
8. Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. 
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. 
10. Iata acum istoria vietii neamului lui Sem: Sem era de o suta de ani, cand i s-a nascut Arfaxad, la doi ani dupa potop. 
11. Dupa nasterea lui Arfaxad, Sem a mai trait cinci sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
12. Arfaxad a trait o suta treizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. Dupa nasterea lui Cainan, Arfaxad a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
13. Cainan a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Selah. Dupa nasterea lui Selah, Cainan a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
14. Selah a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Eber. 
15. Iar dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait trei sute treizeci de ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
16. Eber a trait o suta treizeci si patru de ani si atunci i s-a nascut Peleg. 
17. Iar dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait trei sute saptezeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
18. Peleg a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Ragav. 
19. Iar dupa nasterea lui Ragav, Peleg a mai trait doua sute noua ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
20. Ragav a trait o suta treizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Serug. 
21. Iar dupa nasterea lui Serug, Ragav a mai trait doua sute sapte ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
22. Serug a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Nahor. 
23. Iar dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
24. Nahor a trait saptezeci si noua de ani si atunci i s-a nascut Terah. 
25. Iar dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta doua zeci si cinci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
26. Terah a trait saptezeci de ani si atunci i s-au nascut Avram, Nahor si Haran. 
27. Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nascut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a nascut Lot. 
28. Si a murit Haran inainte de Terah, tatal sau, in pamantul de nastere, in Urul Caldeii. 
29. Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatal Milcai si al Iscai. 
30. Sarai insa era stearpa si nu nastea copii. 
31. Si a luat Terah pe Avram, fiul sau, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul sau, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul sau, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca sa mearga pana in tara Canaanului; dar au mers pana la Haran si s-au asezat acolo. 
32. De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran. 

CAPITOLUL 12 
Chemarea lui Avram. 

1. Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu. 
2. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare. 
3. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului". 
4. Deci a plecat Avram, cum ii zisese Domnul, si s-a dus si Lot cu el. Avram insa era de saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran. 
S. Si a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui sau, si toate averile ce agonisisera ei si toii oamenii, pe care-i aveau in Haran, si au iesit, ca sa mearga in tara Canaanului si au ajuns in Canaan. 
6. Apoi a strabatut Avram tara aceasta de-a lungul pana la locul numit Sichem, pana la stejarul Mamvri. Pe atunci traiau in tara aceasta Canaaneii. 
7. Acolo S-a aratat Domnul lui Avram si i-a zis: "tara aceasta o voi da urmasilor tai". Si a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se aratase. 
8. De acolo a pornit el spre muntele care e la rasarit de Betel, si si-a intins acolo cortul asa, incat Betelul era la apus, iar Hai, la rasarit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului si s-a inchinat Domnului, Celui ce i Se aratase. 
9. Apoi s-a ridicat Avram si de acolo si s-a indreptat spre miazazi. 
10. Pe atunci s-a facut foamete in tinutul acela si s-a coborat Avram in Egipt, ca sa locuiasca acolo, pentru ca se intetise foametea in tinutul acela. 
11. Cand insa s-a apropiat Avram sa intre in Egipt, a zis catre Sarai, femeia sa: "Stiu ca esti femeie frumoasa la chip. 
12. De aceea, cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui! Si ma vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lasa cu viata. 
13. Zi deci ca-mi esti sora, ca sa-mi fie si mie bine pentru trecerea ta si pentru trecerea ta sa traiesc si eu!" 
14. Iar dupa ce a sosit Avram in Egipt, au vazut Egiptenii ca femeia lui e foarte frumoasa. 
15. Si au vazut-o si dregatorii lui Faraon si au laudat-o inaintea lui Faraon si au dus-o in casa lui Faraon; 
16. Si pentru ea i-au facut bine lui Avram si avea el oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catari si camile. 
17. Domnul insa a lovit cu batai mari si grele pe Faraon si casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram. 
18. Si chemand Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca aceasta e sotia ta? 
19. Pentru ce ai zis: Mi-e sora? Si eu am luat-o de femeie: Acum dar iata-ti femeia! Ia-ti-o si te du!" 
20. Si a dat Faraon porunca oamenilor sai pentru Avram, ca sa-l petreaca pe el si pe femeia lui si toate cate avea si pe Lot, care il insotea. 

CAPITOLUL 13 
Avram se desparte de Lot. 

l. Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot si cu toate cate avea, a pornit in partile de miazazi ale Canaanului. 
2. Avram insa era foarte bogat in vite, in argint si in aur. 
3. Si a, inaintat Avram pe unde venise, de la miazazi spre Betel, pana la locul unde fusese mai inainte cortul sau, intre Betel si Hai, 
4. Adica pana la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai inainte, si acolo a chemat Avram numele Domnului. 
S. Si Lot, care umbla cu Avram, inca avea oi si vite mari si corturi. 
6. Insa pamantul acela nu-i incapea sa stea impreuna, caci averile lor erau multe si nu-i incapea locul sa traiasca impreuna. 
7. De aceea se intamplau certuri intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau in pamantul acela Canaaneii si Ferezeii. 
8. Atunci a zis Avram catre Lot: "Sa nu fie sfada intre mine si tine, intre pastorii mei si pastorii tai, caci suntem frati. 
9. Iata, nu e oare tot pamantul inaintea ta? Desparte-te dar de mine! Si de vei apuca tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stanga". 
10. Si ridicandu-si Lot ochii, a privit toata campia Iordanului, care, inainte de a strica Domnul Sodoma si Gomora, toata pana la Toar era udata de apa, ca raiul Domnului, ca pamantul Egiptului. 
11. Deci si-a ales Lot tot tinutul din preajma Iordanului si a apucat Lot spre rasarit; si asa s-au despartit ei unul de altul. 
12. Avram a ramas sa locuiasca in pamantul Canaan, iar Lot s-a salasluit in cetatile din tinutul Iordanului si si-a intins corturile pana la Sodoma. 
13. Iar oamenii Sodomei erau rai si tare pacatosi inaintea Domnului. 
14. Deci a zis Domnul catre Avram, dupa ce s-a despartit Lot de dansul: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti acum, cauta spre miazanoapte, spre miazazi si rasarit si spre mare, 
15. Ca tot pamantul, cat il vezi, ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie. 
16. Voi face pe urmasii tai multi ca pulberea pamantului; de va putea cineva numara pulberea pamantului, va numara si pe urmasii tai. 
17. Scoala si cutreiera pamantul acesta in lung si in lat, ca ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie". 
18. Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului. 

CAPITOLUL 14 
Robirea lui Lot. Avram il scapa pe Lot si este binecuvantat de Melhisedec. 

l. Iar in zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului si ale lui Tidal, regele din Gutim, 
2. S-a intamplat sa faca acestia razboi cu Bera, regele Sodomei, cu Birsa, regele Gomorei, cu Sinab, regele Admei, cu Semeber, regele Teboimului, si cu regele din Bela sau Toar. 
3. Toti acestia din urma s-au adunat in valea Sidim, unde e acum Marea cea Sarata. 
4. Doisprezece ani statusera ei in robia lui Kedarlaomer, iar in anul al treisprezecelea s-au razvratit. 
5. Si in al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer si regii, care tineau cu el, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, si pe Emimi la Save-Chiriataim; 
6. Iar pe Horei i-a batut la muntele lor Seir si pana la El-Faran, care e langa pustiu. 
7. Apoi, intorcandu-se de acolo, au venit la Ain-Mispat sau Cades si au batut toata tara Amalecitilor si pe toti Amoreii, care locuiau in Hataton-Tamar. 
8. Atunci au iesit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Teboimului si regele Belei sau Toarului si s-au batut in valea Sidim 
9. Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului si cu Arioc, regele Elasarului: patru regi impotriva a cinci. 
10. Valea Sidimului insa era plina de fantani de smoala; si, fugind, regele Sodomei si regele Gomorei au cazut in ele, iar ceilalti au fugit in munti. 
11. Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei si Gomorei si toate bucatele lor si s-au dus. 
12. Cand s-au dus, au luat de asemenea si pe Lot, nepotul lui Avram, care traia in Sodoma, si toata averea lui. 
13. Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram. 
14. Auzind Avram ca Lot, rudenia sa, a fost luat in robie, a adunat oamenii sai de casa, trei sute optsprezece, si a urmarit pe vrajmasi pana la Dan. 
15. Si navalind asupra lor noaptea, el si oamenii sai i-au batut si i-au alungat pana la Hoba, care este in stanga Damascului. 
16. Si au intors toata prada luata din Sodoma, au intors si pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile si oamenii. 
17. Si cand se intorcea Avram, dupa infrangerea lui Kedarlaomer si a regilor uniti cu acela, i-a iesit inainte regele Sodomei in valea Save, care astazi se cheama Valea Regilor. 
18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt. 
19. Si a binecuvantat Melhisedec pe Avram si a zis: "Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeu cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. 
20. Si binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Preainalt, Care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!" Si Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuiala din toate. 
21. Iar regele Sodomei a zis catre Avram: "Da-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!" 
22. Avram insa a raspuns regelui Sodomei: "Iata, imi ridic mana spre Domnul Dumnezeul cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului, 
23. Ca nici o ata sau curea de incaltaminte nu voi lua din toate cate sunt ale tale, ca sa nu zici: "Eu am imbogatit pe Avram", 
24. Fara numai cele ce au mancat tinerii si ceea ce se cuvine a se imparti aliatilor mei, care au mers cu mine: Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-Si ia partea lor!" 

CAPITOLUL 15 
Credinta si dreptatea lui Avram 

1. Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: "Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!" 
2. Iar Avram a raspuns: "Stapane Doamne, ce ai sa-mi dai? Ca iata eu am sa mor fara copii si carmuitor in casa mea este Eliezer din Damasc". 
3. Apoi Avram a adaugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iata sluga mea va fi mostenitor dupa mine!" 
4. Si indata s-a facut cuvantul Domnului catre el si a zis: "Nu te va mosteni acela, ci cel ce va rasari din coapsele tale, acela te va mosteni!" 
5. Apoi l-a scos afara si i-a zis: "Priveste la cer si numara stelele, de le poti numara!" Si a adaugat: "Atat de multi vor fi urmasii tai!" 
6. Si a crezut Avram pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca dreptate. 
7. Si i-a zis iarasi: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca sa-ti dau pamantul acesta de mostenire". 
8. Si a zis Avram: "Stapane Doamne pe ce voi cunoaste ca-l voi mosteni?" 
9. Iar Domnul i-a zis: "Gateste-Mi o juninca de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturica si un pui de porumbel!" 
10. Si a luat Avram toate aceste animale, le-a taiat in doua si a pus bucatile una in fata alteia; iar pasarile nu le-a taiat. 
11. Si navaleau pasarile rapitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. 
12. La asfintitul soarelui, a cazut peste Avram somn greu si iata l-a cuprins intuneric si frica mare. 
13. Atunci a zis Domnul catre Avram: "Sa stii bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani; 
14. Dar pe neamul acela, caruia ei vor fi robi, il voi judeca Eu si dupa aceea ei vor iesi sa vina aici, cu avere multa. 
15. Iar tu vei trece la parintii tai in pace si vei fi ingropat la batraneti fericite. 
16. Ei insa se vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut inca masura nelegiuirilor Amoreilor". 
17. Iar dupa ce a asfintit soarele si s-a facut intuneric, iata un fum ca dintr-un cuptor si para de foc au trecut printre bucatile acelea. 
18. In ziua aceea a incheiat Domnul legamant cu Avram, zicand: "Urmasilor tai voi da pamantul acesta de la raul Egiptului pana la raul cel mare al Eufratului; 
19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei, 
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, 
21. Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei". 

CAPITOLUL 16 
Ismael. 

1. Sarai insa, femeia lui Avram, nu-i nastea. Dar avea ea o slujnica egipteanca, al carei nume era Agar. 
2. Atunci a zis Sarai catre Avram: "Iata m-a inchis Domnul, ca sa nu nasc. Intra dar la slujnica mea; poate vei dobandi copii de la ea!" Si a ascultat Avram vorba Saraii. 
3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani dupa venirea lui Avram in pamantul Canaan, si a dat-o de femeie lui Avram, barbatul sau. 
4. Si a intrat acesta la Agar si ea a zamislit; si vazand ca a zamislit, ea a inceput a dispretui pe stapana sa. 
5. Atunci a zis Sarai catre Avram: "Nedreptate mi se face de catre tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la san, iar ea, vazand ca a zamislit, a inceput sa ma dispretuiasca. Dumnezeu sa judece intre mine si intre tine!" 
6. Iar Avram a zis catre Sarai: "Iata, slujnica ta e in mainile tale, fa cu ea ce-ti place!" si Sarai a necajit-o si ea a fugit de la fata ei. 
7. Si a gasit-o ingerul Domnului la un izvor de apa in pustiu, la izvorul de langa calea ce duce spre Sur. 
8. si i-a zis ingerul Domnului: "Agar, slujnica Saraii, de unde vii si unde te duci?" Iar ea a raspuns: "Fug de la fata Saraii, stapana mea". 
9. Si ingerul Domnului i-a zis iarasi: "Intoarce-te la stapana ta si te supune sub mana ei!" 
10. Apoi i-a mai zis ingerul Domnului: "Voi inmulti pe urmasii tai foarte tare, incat nu se vor putea numara din pricina multimii. 
11. Iata, tu ai ramas grea - ii zise ingerul Domnului - si vei naste un fiu si-i vei pune numele Ismael, pentru ca a auzit Domnul suferinta ta. 
12. Acela va fi ca un asin salbatic intre oameni; mainile lui vor fi asupra tuturor si mainile tuturor asupra lui, dar el va sta darz in fata tuturor fratilor lui". 
13. Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i graise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se talcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvazator), caci zicea ea: "N-am vazut eu, oare, in fata pe Cel ce m-a vazut?" 
14. De aceea se numeste fantana aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se talcuieste: Izvorul Celui viu, Care m-a vazut), si se afla intre Cades si Bared. 
15. Dupa aceea a nascut Agar lui Avram un fiu si Avram a pus fiului sau, pe care i-l nascuse Agar, numele Ismael. 
16. Avram insa era de optzeci si sase de ani cand i-a nascut Agar pe Ismael. 

CAPITOLUL 17 
Taierea imprejur. 

l. Iar cand era Avram de nouazeci si noua de ani, i S-a aratat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fa ce-i placut inaintea Mea si fii fara prihana; 
2. Si voi incheia legamant cu tine si te voi inmulti foarte, foarte tare". 
3. Atunci a cazut Avram cu fata la pamant, iar Dumnezeu a mai grait si a zis: 
4. "Eu sunt si iata care-i legamantul Meu cu tine: vei fi tata a multime de popoare, 
5. Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare. 
6. Am sa te inmultesc foarte, foarte tare, si am sa ridic din tine popoare, si regi se vor ridica din tine. 
7. Voi pune legamantul Meu intre Mine si intre tine si urmasii tai, din neam in neam, sa fie legamant vesnic, asa ca Eu voi fi Dumnezeul tau si al urmasilor tai de dupa tine. 
8. Si-ti voi da tie si urmasilor tai pamantul in carte pribegesti acum ca strain, tot pamantul Canaanului, ca mostenire vesnica, si va voi fi Dumnezeu". 
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu si urmasii tai din neam in neam sa paziti legamantul Meu. 
10. Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur. 
11. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi. 
12. In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa sau cumparat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur in ziua a opta. 
13. Numaidecat sa fie taiat imprejur cel nascut in casa ta sau cel cumparat cu argintul tau si legamantul Meu va fi insemnat pe trupul vostru, ca legamant vesnic. 
14. Iar cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur, in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, caci a calcat legamantul Meu". 
15. Dupa aceea a zis iarasi Dumnezeu catre Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, sa nu o mai numesti Sarai, ci Sarra sa-i fie numele. 
16. Si o voi binecuvanta si-ti voi da din ea un fiu; o voi binecuvanta si va fi mama de popoare si regi peste popoare se vor ridica dintr-insa". 
17. Avraam a cazut atunci cu fata la pamant si a ras, zicand in sine: "E cu putinta oare sa mai aiba fiu cel de o suta de ani? Si Sarra cea de nouazeci de ani e cu putinta oare sa mai nasca?" 
18. Apoi a mai zis Avraam catre Domnul: "O, Doamne, macar Ismael sa traiasca inaintea Ta!" 
19. Iar Dumnezeu a raspuns lui Avraam: "Adevarat, insasi Sarra, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac si Eu voi incheia cu el legamantul Meu, legamant vesnic: sa-i fiu Dumnezeu lui si urmasilor lui. 
20. Iata, te-am ascultat si pentru Ismael, si iata il voi binecuvanta, il voi creste si-l voi inmulti foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naste din el si voi face din el popor mare. 
21. Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac, pe care-l va naste Sarra la anul pe vremea aceasta!" 
22. Incetand apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a inaltat de la el. 
23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul sau, pe toii cei nascuti in casa sa, pe toti cei cumparati cu argintul sau si pe toti oamenii de parte barbateasca din casa lui Avraam si i-a taiat imprejur, chiar in ziua aceea, cum ii poruncise Dumnezeu. 
24. Si era Avraam de nouazeci si noua de ani, cand s-a taiat imprejur. 
25. Iar Ismael, fiul sau, era de treisprezece ani, cand s-a taiat imprejur. 
26. Avraam si Ismael, fiul sau, au fost taiati imprejur in aceeasi zi. 
27. Si cu ei au fost taiati imprejur toti cei de parte barbateasca din casa lui Avraam, nascuti in casa lui sau cumparati cu argint de la cei de alt neam. 

CAPITOLUL 18 
Avraam primeste pe Sfanta Treime la stejarul Mamvri: 

1. Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. 
2. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. 
3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! 
4. Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. 
5. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!" 
6. Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!" 
7. Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. 
8. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac. 
9. Si l-au intrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!" 
10. Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. 
11. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. 
12. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?" 
13. Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?" 
14. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!" 
15. Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!" 
16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca. 
17. Domnul insa a zis: "Tainui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc sa fac? 
18. Din Avraam cu adevarat se va ridica un popor mare si tare si printr-insul se vor binecuvanta toate neamurile pamantului, 
19. Ca l-am ales, ca sa invete pe fiii si casa sa dupa sine sa umble in calea Domnului si sa faca judecata si dreptate; pentru ca sa aduca Domnul asupra lui Avraam toate cate i-a fagaduit". 
20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. 
21. Pogori-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu". 
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecand, S-au indreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam statea inca inaintea Domnului. 
23. Si apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit? 
24. Poate in cetatea aceea sa fie cincizeci de drepti: pierde-i-vei, oare, si nu vei cruta tot locul acela pentru cei cincizeci de drepti, de se vor afla in cetate? 
25. Nu se poate ca Tu sa faci una ca asta si sa pierzi pe cel drept ca si pe cel fara de lege si sa se intample celui drept ce se intampla celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecatorul a tot pamantul va face, oare, nedreptate?" 
26. Zis-a Domnul: "De se vor gasi in cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toata cetatea si tot locul acela". 
27. Si raspunzand Avraam, a zis: "Iata, cutez sa vorbesc Stapanului meu, eu, care sunt pulbere si cenusa! 
28. Poate ca lipsesc cinci din cincizeci de drepti; poate sa fie numai patruzeci si cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toata cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gasi acolo patruzeci si cinci de drepti". 
29. Si a adaugat Avraam sa graiasca Domnului si a zis: "Dar de se vor gasi acolo numai patruzeci de drepti?" Si Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!" 
30. Si a zis iarasi Avraam: "Sa nu Se manie Stapanul meu de voi mai grai: Dar de se vor gasi acolo numai treizeci de drepti?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gasi acolo treizeci". 
31. Si a zis Avraam: "Iata, mai cutez sa vorbesc Stapanului meu! Poate ca se vor gasi acolo numai douazeci de drepti". Raspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douazeci". 
32. Si a mai zis Avraam: "Sa nu se manie Stapanul meu de voi mai grai inca o data: Dar de se vor gasi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde". 
33. Si terminand Domnul de a mai grai cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a intors la locul sau. 

CAPITOLUL 19 
Pieirea Sodomei. 

l. Cei doi Ingeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si vazandu-I, Lot s-a sculat inaintea Lor si s-a plecat cu fata pana la pamant 
2. Si a zis: "Stapanii mei, abateti-va pe la casa slugii Voastre, ca sa ramaneti acolo; spalati-Va picioarele, iar dimineata, sculandu-Va, Va veti duce in drumul Vostru". Ei insa au zis: "Nu, ci vom ramane in ulita". 
3. Iar el I-a rugat staruitor si S-au abatut la el si au intrat in casa lui. Atunci el Le-a gatit mancare, Le-a copt azime si au mancat. 
4. Dar mai inainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetatii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tanar pana la batran, au inconjurat casa, 
5. Si au chemat afara pe Lot si au zis catre el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat sa maie la tine? Scoate-I ca sa-I cunoastem!" 
6. Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si, inchizand usa dupa dansul, 
7. A zis catre ei: "Nu, fratii mei, sa nu faceti nici un rau. 
8. Am eu doua fete, care n-au cunoscut inca barbat; mai degraba vi le scot pe acelea, sa faceti cu ele ce veti vrea, numai Oamenilor acelora sa nu le faceti nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperisul casei mele!" 
9. Iar ei au zis catre el: "Pleaca de aici! Esti un venetic si acum faci pe judecatorul? Mai rau decat Acelora iti vom face!" Si repezindu-se spre Lot, se apropiara sa sparga usa. 
10. Atunci Oamenii aceia, care gazduiau in casa lui Lot, intinzandu-Si mainile, au tras pe Lot in casa la Ei si au incuiat usa; 
11. Iar pe oamenii, care erau la usa casei, i-au lovit cu orbire de la mic pana la mare, incat in zadar se chinuiau sa gaseasca usa. 
12. Apoi au zis cei doi Oameni catre Lot: "Ai tu pe cineva din ai tai aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul in cetate, scoate-i din locul acesta, 
13. Ca Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem". 
14. Atunci a iesit Lot si a grait cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui, si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din locul acesta, ca va sa piarda Domnul cetatea". Ginerilor insa li s-a parut ca el glumeste. 
15. Iar in revarsatul zorilor grabeau ingerii pe Lot, zicand: "Scoala, ia-ti femeia si pe cele doua fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca sa nu pieri si tu pentru nedreptatile cetatii!" 
16. Dar fiindca el zabovea, ingerii, din mila Domnului catre el, l-au apucat de mana pe el si pe femeia lui si pe cele doua fete ale lui 
17. Si, scotandu-l afara, unul din Ei a zis: "Mantuieste-ti sufletul tau! Sa nu te uiti inapoi, nici sa te opresti in camp, ci fugi in munte, ca sa nu pieri cu ei! 
18. Iar Lot a zis catre Dansii: "Nu, Stapane! 
19. Iata sluga Ta a aflat bunavointa inaintea Ta si Tu ai facut mila mare cu mine, mantuindu-mi viata; dar nu voi putea sa fug pana in munte, ca sa nu ma ajunga primejdia si sa nu mor. 
20. Iata cetatea aceasta este mai aproape; sa fug acolo si sa ma izbavesc. Ea e mica si-mi voi scapa acolo viata prin Tine!" 
21. Si i-a zis ingerul: "Iata, iti cinstesc fata si-ti implinesc acest cuvant, sa nu pierd cetatea despre care graiesti. 
22. Grabeste dar si fugi acolo; ca nu pot sa fac nimic pana nu vei ajunge tu acolo!" De aceea s-a si numit cetatea aceea Toar. 
23. Cand s-a ridicat soarele deasupra pamantului, a intrat Lot in Toar. 
24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul 
25. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia. 
26. Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare. 
27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului 
28. Si, cautand spre Sodoma si Gomora si spre toate imprejurimile lor, a vazut ridicandu-se de la pamant fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. 
29. Dar, cand a stricat Dumnezeu toate cetatile din partile acelea, si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam si a scos pe Lot afara din prapadul cu care a stricat Dumnezeu cetatile, unde traia Lot. 
30. Apoi a iesit Lot din Toar si sa asezat in munte, impreuna cu cele doua fete ale sale, caci se temea sa locuiasca in Toar, si a locuit intr-o pestera, impreuna cu cele doua fete ale sale. 
31. Atunci a zis fata cea mai mare catre cea mai mica: "Tatal nostru e batran si nu-i nimeni in tinutul acesta, care sa intre la noi, cum e obiceiul pamantului. 
32. Haidem dar sa imbatam pe tatal nostru cu vin si sa ne culcam cu el si sa ne ridicam urmasi dintr-insul!" 
33. Si au imbatat pe tatal lor cu vin in noaptea aceea; si in noaptea aceea, intrand fata cea mai in varsta, a dormit cu tatal ei si acesta n-a simtit cand s-a culcat si cand s-a sculat ea. 
34. Iar a doua zi a zis cea mai in varsta catre cea mai tanara: "Iata, eu am dormit asta-noapte cu tatal meu; sa-l imbatam cu vin si in noaptea aceasta si sa intri si tu sa dormi cu el ca sa ne ridicam urmasi din tatal nostru!" 
35. Si l-au imbatat cu vin si in noaptea aceasta si a intrat si cea mai mica si a dormit cu el; si el n-a stiut cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat ea. 
36. Si au ramas amandoua fetele lui Lot grele de la tatal lor. 
37. Si a nascut cea mai mare un fiu, si i-a pus numele Moab, zicand: "Este din tatal meu". Acesta e tatal Moabitilor, care sunt si astazi. 
38. Si a nascut si cea mai mica un fiu si i-a pus numele Ben-Ammi, zicand: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatal Amonitilor, care sunt si astazi. 

CAPITOLUL 20 
Avraam in Gherara. 

l. Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazazi si s-a asezat intre Cades si Sur si a trait o vreme in Gherara. 
2. Si a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: "Mi-e sora", caci se temea sa spuna: "E femeia mea", ca nu cumva sa-l ucida locuitorii cetatii aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis si a luat pe Sarra. 
3. Dar noaptea in vis a venit Dumnezeu la Abimelec si i-a zis: "Iata, tu ai sa mori pentru femeia, pe care ai luat-o, caci ea are barbat". 
4. Abimelec insa nu se atinsese de ea si a zis: "Doamne, ucide-vei oare chiar si un om drept? 
5. Oare n-a zis el singur: "Mi-e sora?" Ba si ea mia zis: "Mi-e frate!" Eu cu inima nevinovata si cu maini curate am facut aceasta". 
6. Iar Dumnezeu i-a zis in vis: "Si Eu stiu ca cu inima nevinovata ai facut aceasta si te-am ferit de a pacatui impotriva Mea; de aceea nu ti-am ingaduit sa te atingi de ea. 
7. Acum insa da inapoi femeia omului aceluia, ca e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai!" 
8. Si, sculandu-se Abimelec, a doua zi de dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai si le-a povestit toate acestea in auz, si s-au spaimantat toti oamenii aceia foarte tare. 
9. Apoi a chemat Abimelec pe Avraam si i-a zis: "Ce mi-ai facut tu? Cu ce ti-am gresit eu, de ai adus asupra mea si asupra tarii mele asa pacat mare? Tu mi-ai facut un lucru, care nu se cuvine a-l face!" 
10. Si a mai zis Abimelec catre Avraam: "Ce ai socotit tu, de ai facut una ca asta?" 
11. Raspuns-a Avraam: "Am socotit ca prin tinutul acesta lipseste frica de Dumnezeu si voi fi omorat din pricina femeii mele. 
12. Cu adevarat ea mi-e sora dupa tata, dar nu stiu dupa mama, iar acum mi-e sotie. 
13. Iar cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, ca sa pribegesc, am zis catre ea: "Sa-mi faci acest bine, si, in orice loc vom merge, sa zici de mine: "Mi-e frate!" 
14. Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari si mici, robi si roabe si a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sarra, femeia sa. 
15. Si a zis Abimelec catre Avraam: "Iata, tinutul meu iti este la indemana: locuieste unde iti place!" 
16. Iar catre Sarra a zis: "Iata, dau fratelui tau o mie de sicli de argint, care vor fi ca un val pe ochi pentru cei ce sunt imprejurul tau si pentru lumea toata. Si iata ca acum esti socotita dreapta!" 
17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste. 
18. Caci Domnul lovise cu starpiciune toata casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam. 

CAPITOLUL 21 
Nasterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael. 

1. Apoi a cautai Domnul spre Sarra, cum ii spusese, si i-a facut Domnul Sarrei, cum ii fagaduise. 
2. Si a zamislit Sarra si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea aratata de Dumnezeu. 
3. Si a pus Avraam fiului sau, pe care i-l nascuse Sarra, numele Isaac. 
4. Si Avraam a taiat imprejur pe Isaac, fiul sau, in ziua a opta, cum ii poruncise Dumnezeu. 
5. Avraam insa era de o suta de ani, cand i s-a nascut Isaac, fiul sau, 
6. Iar Sarra a zis: "Ras mi-a pricinuit mie Dumnezeu; ca oricine va auzi aceasta, va rade!" 
7. Si apoi a adaugat: "Cine ar fi putut spune lui Avraam ca Sarra va hrani prunci la sanul sau? Si totusi i-am nascut fiu la batranetile  sale!" 
8. Si crescand copilul, a fost intarcat. Iar Avraam a facut ospat mare in ziua in care a fost intarcat Isaac, fiul sau. 
9. Vazand insa Sarra ca fiul egiptencii Agar, pe care aceasta il nascuse lui Avraam, rade de Isaac, fiul ei, 
10. A zis catre Avraam: "Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei, caci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu, Isaac!" 
11. Si s-au parut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul sau Ismael. 
12. Dumnezeu insa a zis catre Avraam: "Sa nu ti se para grele cuvintele cele pentru prunc si pentru roaba; toate cate-ti va zice Sarra, asculta glasul ei; pentru ca numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai. 
13. Dar si pe fiul roabei acesteia il voi face neam mare, pentru ca si el este din samanta ta". 
14. Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineata; a luat paine si un burduf cu apa si le-a dat Agarei; apoi, punandu-i pe umeri copilul, a slobozit-o; si, plecand ea, a ratacit prin pustiul Beer-Seba. 
15. Cand insa s-a sfarsit apa din burduf, a lepadat ea copilul sub un maracine. 
16. Si ducandu-se, a sezut in preajma lui, ca la o bataie de arc, caci isi zicea: "Nu voiesc sa vad moartea copilului meu!" Si, sezand ea acolo de o parte, si-a ridicat glasul si a plans. 
17. Si a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era si ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer catre Agar si a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, ca a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este! 
18. Scoala, ridica copilul si-l tine de mana, caci am sa fac din el un popor mare!" 
19. Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii si a vazut o fantana cu apa si, mergand, si-a umplut burduful cu apa si a dat copilului sa bea. 
20. Si era Dumnezeu cu copilul si a crescut acesta, a locuit in pustiu, si s-a facut vanator. 
21. A locuit deci Ismael in pustiul Faran si mama sa i-a luat femeie din tara Egiptului. 
22. In vremea aceea, Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, au zis catre Avraam: "Dumnezeu e cu tine in toate cate faci. 
23. Jura-mi, deci, aici pe Dumnezeu ca nu-mi vei face strambatate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ti-am facut eu bine tie, asa sa-mi faci si tu mie si tarii in care esti oaspete!" 
24. Raspuns-a Avraam: "Jur!" 
25. Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fantanile de apa, pe care i le rapisera slugile lui Abimelec. 
26. Iar Abimelec i-a zis: "Nu stiu cine ti-a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decat astazi". 
27. Si a luat Avraam oi si vite si a dat lui Abimelec si au incheiat amandoi legamant. 
28. Apoi Avraam a pus de o parte sapte mielusele. 
29. Iar Abimelec a zis catre Avraam: "Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai osebit?" 
30. Raspuns-a Avraam: "Aceste sapte mielusele sa le iei de la mine, ca sa-mi fie marturie, ca eu am sapat fantana aceasta!" 
31. De aceea s-a si numit locul acela Beer-Seba, pentru ca acolo au jurat ei amandoi. 
32. Si dupa ce au facut ei legamant la Beer-Seba, s-a sculat Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, si s-au intors in tara Filistenilor. 
33. Iar Avraam a sadit o dumbrava la Beer-Seba si a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui vesnic. 
34. Si a mai trait Avraam in tara Filistenilor zile multe, ca strain. 

CAPITOLUL 22 
Isaac adus spre jertfa. 

l. Dupa acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam si i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a raspuns: "Iata-ma!" 
2. Si Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu!" 
3. Sculandu-se deci Avraam dis-de-dimineata, a pus samarul pe asinul sau si a luat cu sine doua slugi si pe Isaac, fiul sau; si taind lemne pentru jertfa, s-a ridicat si a plecat la locul despre care-i graise Dumnezeu. 
4. Iar a treia zi, ridicandu-si Avraam ochii, a vazut in departare locul acela. 
5. Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Ramaneti aici cu asinul, iar eu si copilul ne ducem pana acolo si, inchinandu-ne, ne vom intoarce la voi". 
6. Luand deci Avraam lemnele cele pentru jertfa, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul sau; iar el a luat in maini focul si cutitul si s-au dus amandoi impreuna. 
7. Atunci a grait Isaac lui Avraam, tatal sau, si a zis: "Tata!" Iar acesta a raspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iata, foc si lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfa?" 
8. Avraam insa a raspuns: "Fiul meu, va ingriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Si s-au dus mai departe amandoi impreuna. 
9. Iar daca au ajuns la locul, de care-i graise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a asezat lemnele pe el si, legand pe Isaac, fiul sau, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. 
10. Apoi si-a intins Avraam mana si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 
11. Atunci ingerul Domnului a strigat catre el din cer si a zis: "Avraame, Avraame!" Raspuns-a acesta: "Iata-ma!" 
12. Iar ingerul a zis: "Sa nu-ti ridici mana asupra copilului, nici sa-i faci vreun rau, caci acum cunosc ca te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tau". 
13. Si ridicandu-si Avraam ochii, a privit, si iata la spate un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufis. Si ducandu-se, Avraam a luat berbecul si l-a adus jertfa in locul lui Isaac, fiul sau. 
14. Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adica, Dumnezeu poarta de grija si de aceea se zice astazi: "In munte Domnul Se arata". 
15. Si a strigat a doua oara ingerul Domnului din cer catre Avraam si a zis: 
16. "Juratu-M-am pe Mine insumi, zice Domnul, ca de vreme ce ai facut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tau fiu, pentru Mine, 
17. De aceea te voi binecuvanta cu binecuvantarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii si va stapani neamul tau cetatile dusmanilor sai; 
18. Si se vor binecuvanta prin neamul tau toate popoarele pamantului, pentru ca ai ascultat glasul Meu". 
19. Intorcandu-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat impreuna si s-au dus la Beer-Seba si a locuit Avraam acolo in Beer-Seba. 
20. Iar dupa ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunandu-i-se: "Iata Milca a nascut si ea fii lui Nahor, fratele tau: 
21. Pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele acestuia si pe Chemuel, tatal lui Aram; 
22. Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Idlaf si pe Batuel. 
23. Iar lui Batuel i s-a nascut Rebeca". Pe acesti opt fii i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 
24. Iar o tiitoare a lui, anume Reuma, i-a nascut si ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahas si pe Maaca. 

CAPITOLUL 23 
Moartea si mormantul Sarrei. 

l. Sarra a trait o suta douazeci si sapte de ani. Acestia sunt anii vietii Sarrei. 
2. Sarra a murit la Chiriat-Arba care e in vale, adica in Hebronul de astazi, in tara Canaanului. Si a venit Avraam sa planga si sa jeleasca pe Sarra. 
3. Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grait cu fiii lui Het si a zis: 
4. "Eu sunt intre voi strain si pribeag; dati-mi dar in stapanire un loc de mormant la voi, ca sa ingrop pe moarta mea". 
S. Iar fiii lui Het au raspuns si au zis catre Avraam: 
6. "Nu, domnul meu, ci asculta-ne: Tu aici la noi esti u: voievod al lui Dumnezeu. Deci, ingroapa-ti moarta in cel mai bun dintre locurile noastre de ingropare, ca nici unul dintre noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta acolo". 
7. Atunci s-a sculat Avraam si s-a inchinat poporului jarii aceleia, adica fiilor lui Het. 
8. Si a grait catre dansii Avraam si a zis: "Daca voiti din suflet sa-mi ingrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultati-ma si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar, 
9. Ca sa-mi dea pestera Macpela pe care o are in capatul tarinei lui, dar sa mi-o dea pe bani gata, ca sa o am aici la voi in stapanire de veci pentru ingropare. 
10. Efron insa sedea atunci in mijlocul fiilor lui Het. Si a raspuns Efron Heteeanul lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si al tuturor celor ce venisera la portile cetatii lui, si a zis: 
11. "Nu, domnul meu, asculta-ma pe mine: Eu iti dau tarina si pestera cea dintr-insa si ti-o dau in fala fiilor poporului; ti-o dau insa in dar. Ingroapa-ti pe moarta ta". 
12. Avraam insa s-a inchinat inaintea poporului tarii 
13. Si a grait catre Efron in auzul a tot poporul tinutului aceluia si a zis: "De binevoiesti, asculta-ma si ia de la mine pretul tarinei si voi ingropa acolo pe moarta mea". 
14. Raspuns-a Efron lui Avraam si i-a zis: 
15. "Asculta, domnul meu, tarina pretuieste patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine si pentru tine? Ingroapa-ti dar pe moarta ta!" 
16. Atunci, ascultand pe Efron, Avraam a cantarit lui Efron atata argint, cat a spus el in auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, dupa pretul negustoresc. 
17. Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur 
18. S-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het  si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. 
19. Dupa aceasta Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan. 
20. Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam tarina si pestera cea din ea, ca loc de ingropare. 

CAPITOLUL 24 
Casatoria lui Isaac 

l. Avraam era acum batran si vechi de zile si Domnul binecuvantase pe Avraam cu de toate. 
2. Atunci a zis Avraam catre sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea: "Pune mana ta sub coapsa mea 
3. Si jura-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pamantului ca fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, in mijlocul carora locuiesc eu, 
4. Ci vei merge in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu". 
5. Iar sluga a zis catre el: "Dar poate nu va vrea femeia sa vina cu mine in pamantul acesta; intoarce-voi, oare, pe fiul tau in pamantul de unde ai iesit?" 
6. Avraam insa a zis catre el: "Ia seama sa nu intorci pe fiul meu acolo! 
7. Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamantul in care m-am nascut, Care mi-a grait si Care mi S-a jurat, zicand: tie-ti voi da pamantul acesta si urmasilor tai, Acela va trimite pe ingerul Sau inaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo. 
8. Iar de nu va voi femeia aceea sa vina cu tine in pamantul acesta, vei fi slobod de juramantul meu, dar pe fiul meu sa nu-l intorci acolo!" 
9. Si punandu-si sluga mana sub coapsa lui Avraam, stapanul sau, i s-a jurat pentru toate acestea. 
10. Apoi a luat sluga cu sine zece camile din camilele stapanului sau si tot felul de lucruri scumpe de ale stapanului sau si, sculandu-se, s-a dus in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor. 
11. Si, intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana, afara din cetate. 
12. Si a zis: "Doamne Dumnezeul stapanului meu Avraam, scoate-mi-o in cale astazi si fa mila cu stapanul meu Avraam! 
13. Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa. 
14. Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau si care-mi va raspunde: "Bea! Ba si  camilele toate le voi adapa pana se vor satura", aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac si prin aceasta voi cunoaste ca faci mila cu stapanul meu Avraam. 
15. Dar nu sfarsise el inca a cugeta acestea in mintea sa, cand iata ca iesi cu urciorul pe umar Rebeca, fecioara care se nascuse lui Batuel, fiul Milcai, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam. 
16. Aceasta era foarte frumoasa la chip, fecioara, pe care nu o cunoscuse inca un barbat. Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi. 
17. Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!" 
18. Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!" Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea. 
19. Apoi a zis: "Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate". 
20. Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa si a adapat toate camilele. 
21. Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tacea, dorind sa stie de i-a binecuvantat Domnul calatoria sau nu. 
22. Si daca au incetat toate camilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur, in greutate de o jumatate siclu, si doua bratari la mainile ei, in greutate de zece sicli de aur. 
23. Apoi a intrebat-o si a zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi, te rog, daca se afla in casa tatalui tau loc, ca sa ramanem?" 
24. Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcai, pe care ea l-a nascut lui Nahor". 
25. Apoi i-a mai zis: "Avem si paie si fan mult si la noi este si loc, ca sa ramaneti". 
26. Atunci s-a plecat omul acela si s-a inchinat Domnului si a zis: 
27. "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care n-a parasit pe stapanul meu cu mila si bunavointa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stapanului meu". 
28. Iar fata a alergat acasa la mama sa si a povestit toate acestea. 
29. Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela, 
30. Caci el vazuse inelul de aur si bratarile la mainile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecai, sora sa, care spusese: "Asa si asa mi-a vorbit omul acela!" Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana. 
31. Si i-a zis: "Intra, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Eu ti-am gatit casa si salas pentru camilele tale!" 
32. Si a intrat omul acela in casa. Iar Laban a luat povara de pe camile si le-a dat paie si fan, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apa, ca sa-si spele picioarele. 
33. Apoi le-a adus de mancare. Eliezer insa a zis: "Nu voi manca pana nu voi spune la ce am venit". Zis-a Laban: "Spune!" 
34. Atunci Eliezer a zis: "Eu sunt sluga lui Avraam. 
35. Domnul a binecuvantat foarte pe stapanul meu si l-a marit si i-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si asini. 
36. Iar Sarra, femeia stapanului meu, fiind acum batrana, a nascut stapanului meu un fiu, caruia el i-a dat toate cate are. 
37. Si m-a jurat stapanul meu, zicand: "Sa nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, in pamantul carora traiesc, 
38. Ci sa mergi la casa tatalui meu, la rudele mele si sa iei de acolo femeie pentru feciorul meu!" 
39. Iar eu am zis catre stapanul meu: "Dar de nu va vrea femeia sa vina cu mine?" 
40. El insa mi-a raspuns: "Domnul Dumnezeu, inaintea Caruia umblu, va trimite cu tine pe ingerul Sau, va binecuvanta calea ta si vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele si din casa tatalui meu. 
41. Atunci vei fi slobod de juramantul meu, cand te vei duce la rudele mele si de nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul meu. 
42. Deci, ajungand eu astazi la fantana, am zis: "Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, de este sa ma faci sa izbutesc in calea ce fac, 
43. Iata, eu stau la fantana; si fata careia eu ii voi zice cand va veni sa scoata apa: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!" 
44. Iar ea imi va zice: "Bea si tu, si camilele tale le voi adapa", aceea sa fie femeia, pe care Domnul a randuit-o pentru Isaac, robul Sau si fiul stapanului meu, si prin aceasta voi cunoaste ca Te milostivesti spre stapanul meu Avraam. 
45. Dar nu ispravisem eu inca a grai acestea in mintea mea, cand iata a iesit Rebeca, cu urciorul pe umar; se pogori la fantana si scoase apa, si eu i-am zis: "Da-mi sa beau!" 
46. Si ea si-a lasat indata urciorul de pe umar, zicand: "Bea tu si camilele tale le voi adapa". Si am baut si mi-a adapat si camilele. 
47. Apoi am intrebat-o si am zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi te rog!" Si ea a zis: "Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a nascut Milca". Atunci i-am dat un inel si bratari la maini. 
48. Dupa aceea m-am plecat si m-am inchinat Domnului si am binecuvantat pe Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care m-a povatuit de-a dreptul, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui. 
49. Acum deci spuneti-mi de vreti sa aratati mila si bunavointa stapanului meu; iar de nu, sa caut alta in dreapta si in stanga". 
50. Si raspunzand Laban si Batuel au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine, nici de rau. 
51. Iata, Rebeca este inaintea ta, ia-o si du-te si sa fie sotia fiului stapanului tau, cum a grait Domnul!" 
52. Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a inchinat Domnului pana la pamant. 
53. Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecai. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei. 
54. Dupa aceea au mancat si au baut, el si oamenii cei ce erau cu dansul si au ramas acolo. Iar daca s-a sculat dimineata, a zis: "Lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!" 
55. Iar fratele si mama Rebecai au zis: "Sa mai ramana fata cu noi macar vreo zece zile si apoi te vei duce!" 
56. El insa le-a zis: "Nu ma zaboviti! Caci Domnul m-a facut sa izbutesc in calea mea; lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!" 
57. Raspuns-au ei: "Sa chemam copila si s-o intrebam ce ganduri are ea". 
58. Si au chemat pe Rebeca si i-au zis: "Vrei sa te duci oare cu omul acesta?" Si ea a zis: "Ma duc!" 
59. Atunci a lasat Laban sa plece Rebeca, sora sa, si doica ei, si sluga lui Avraam si cei ce erau cu el. 
60. Si au binecuvantat pe Rebeca si i-au zis: "Sora noastra, sa se nasca din tine mii si zeci de mii si sa stapaneasca urmasii tai portile vrajmasilor lor!" 
61. Atunci, sculandu-se Rebeca si slujnicele ei si suindu-se pe camile, s-au dus cu omul acela, si sluga lui Avraam, luand pe Rebeca, a plecat. 
62. Isaac insa venise din Beer-Lahai-Roi, caci el locuia in partile de miazazi. 
63. Iar spre seara a iesit Isaac la camp sa se plimbe si, ridicandu-si ochii, a vazut camilele venind. 
64. Rebeca insa, cautand, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila 
65. Si a zis catre sluga: "Cine este omul acela care vine pe camp in intampinarea noastra?" Iar sluga i-a zis: "Acesta-i stapanul meu!" Atunci ea si-a luat valul si s-a acoperit. 
66. Si sluga povesti lui Isaac toate cate facuse. 
67. Si a dus-o Isaac in cortul mamei sale Sarra si a luat pe Rebeca si aceasta s-a facut femeia lui si a iubit-o. Si s-a mangaiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra. 

CAPITOLUL 25 
Casatoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam. 

1. Avraam insa si-a mai luat o femeie cu numele Chetura. 
2. Ea i-a nascut pe Zimran, Iocsan, Madan, Madian, Isbac si pe Suah. 
3. Lui Iocsan i s-au nascut Seba, Teman si Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguil, Navdeel, Asurim, Letusim si Leumim. 
4. Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Acestia toti au fost fiii Cheturei. 
5. Insa Avraam a dat toate averile sale fiului sau Isaac. 
6. Iar fiilor tiitoarelor sale, Avraam le-a facut daruri si, inca fiind el in viata, i-a trimis departe de la Isaac, fiul sau, spre rasarit, in pamantul Rasaritului. 
7. Zilele vietii lui Avraam, cate le-a trait, au fost o suta saptezeci si cinci de ani. 
8. Apoi, slabind, Avraam a murit la batraneti adanci, satul de zile si s-a adaugat la poporul sau. 
9. Si l-au ingropat feciorii lui, Isaac si Ismael, in pestera Macpela, din tarina lui Efron, fiul lui Tohar Heteeanul, in fata stejarului Mamvri; 
10. Deci in tarina si in pestera pe care Avraam a cumparat-o de la fiii lui Het, acolo sunt ingropati Avraam si Sarra, femeia lui. 
11. Iar dupa moartea lui Avraam, a binecuvantat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Si locuia Isaac la Beer-Lahai-Roi. 
12. Iata acum si viata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care l-a nascut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei; 
13. Si iata numele fiilor lui Ismael, dupa sirul nasterii lor: intaiul nascut al lui Ismael a fost Nebaiot; dupa el urmeaza Chedar, Adbeel si Mibsam, 
14. Misma, Duma si Masa, 
15. Hadad, Tema, Etur, Nafis si Chedma. 
16. Acestia sunt fiii lui Ismael si acestea sunt numele lor, dupa asezarile lor si dupa taberele lor. Acestia sunt cei doisprezece voievozi ai semintiilor lor. 
17. Iar anii vietii lui Ismael au fost o suta treizeci si sapte si, imbatranind, a murit si a trecut la parintii sai; 
18. Iar urmasii sai s-au intins de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria; si s-au salasluit ei inaintea tuturor fratilor lor. 
19. Iar spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, este aceasta: lui Avraam i s-a nascut Isaac. 
20. Isaac insa era de patruzeci de ani, cand si-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia si sora lui Laban Arameul. 
21. Si s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpa; si l-a auzit Domnul si femeia lui Rebeca a zamislit. 
22. Dar copiii au inceput a se zbate in pantecele ei si ea a zis: "Daca asa au sa fie, atunci la ce mai am aceasta sarcina?" Si s-a dus sa intrebe pe Domnul. 
23. Domnul insa i-a zis: "In pantecele tau sunt doua neamuri si doua popoare se vor ridica din pantecele tau; un popor va ajunge mai puternic decat celalalt si cel mai mare va sluji celui mai mic!" 
24. Si i-a venit Rebecai vremea sa nasca si iata erau in pantecele ei doi gemeni. 
25. Si cel dintai care a iesit era rosu si peste tot paros, ca o pielicica, si i-a pus numele Isav. 
26. Dupa aceea a iesit fratele acestuia, tinandu-se cu mana de calcaiul lui Isav; si i s-a pus numele Iacov. Isaac insa era de saizeci de ani, cand i s-au nascut acestia din Rebeca. 
27. Copiii acestia au crescut si a ajuns Isav om iscusit la vanatoare, traind pe campii; iar Iacov era om linistit, traind in corturi. 
28. Isaac iubea pe Isav, pentru ca ii placea vanatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov. 
29. O data insa a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la camp. 
30. Si a zis Isav catre Iacov: "Da-mi sa mananc din aceasta fiertura rosie, ca sunt flamand!" De aceea Isav s-a mai numit si Edom. 
31. Iacov insa i-a raspuns lui Isav: "Vinde-mi mai intai dreptul tau de intai-nascut!" 
32. Si Isav a raspuns: "Iata eu mor. La ce mi-e bun dreptul de intai-nascut?" 
33. Zisu-i-a Iacov: "Jura-mi-te acum!" Si i s-a jurat Isav si a vandut lui Iacov dreptul sau de intai-nascut. 
34. Atunci Iacov a dat lui Isav paine si fiertura de linte si acesta a mancat si a baut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Isav dreptul sau de intai-nascut. 

CAPITOLUL 26 
Isaac in tara Filistenilor. Legamantul cu Abimelec. 

1. Si a fost o foamete in tara, afara de foametea cea dintai, care se intamplase in zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac in Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor. 
2. Atunci Domnul i S-a aratat si i-a zis: "Sa nu te duci in Egipt, ci sa locuiesti in tara, unde-ti voi zice Eu. 
3. Locuieste in tara aceasta si Eu voi fi cu tine si te voi binecuvanta, ca tie si urmasilor tai voi da toate tinuturile acestea si-Mi voi implini juramantul cu care M-am jurat lui Avraam, tatal tau. 
4. Voi inmulti pe urmasii tai ca stelele cerului si voi da urmasilor tai toate tinuturile acestea; si se vor binecuvanta intru urmasii tai toate popoarele pamantului, 
5. Pentru ca Avraam, tatal tau, a ascultat cuvantul Meu si a pazit poruncile Mele, povetele Mele, indreptarile Mele si legile Mele!" ` 
6. De aceea s-a asezat Isaac in Gherara. 
7. Iar locuitorii tinutului aceluia l-au intrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e si el a zis: "Aceasta este sora mea!", caci s-a temut sa zica: "E femeia mea!", ca nu cumva sa-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecai, pentru ca era frumoasa la chip. 
8. Dar dupa ce a trait el acolo multa vreme, s-a intamplat ca Abimelec, regele Filistenilor, sa se uite pe fereastra si sa vada pe Isaac jucandu-se cu Rebeca, femeia sa. 
9. Atunci a chemat Abimelec pe Isaac si i-a zis: "Adevarat e ca-i femeia ta? De ce dar ai zis: "Aceasta-i sora mea?" Si Isaac a raspuns: "Pentru ca ma temeam sa nu fiu omorat din pricina ei". 
10. Zisu-i-a Abimelec: "Pentru ce ne-ai facut aceasta? Putin a lipsit ca cineva din neamul meu sa se fi culcat cu femeia ta si ne-ai fi facut sa savarsim pacat". 
11. Apoi a dat Abimelec porunca la tot poporul sau, zicand: "Tot cel ce se va atinge de omul acesta si de femeia lui va fi vinovat mortii". 
12. Si a semanat Isaac in pamantul acela si a cules anul acela rod insutit. Domnul l-a binecuvantat, 
13. Si omul acela a ajuns bogat si a sporit tot mai mult, pana ce a ajuns bogat foarte. 
14. Avea turme de oi, cirezi de vite si ogoare multe, incat il pizmuiau Filistenii. 
15. Toate fantanile, pe care le sapasera robii tatalui sau, in zilele lui Avraam, tatal sau, Filistenii le-au stricat si le-au umplut cu pamant. 
16. Atunci a zis Abimelec catre Isaac: "Du-te de la noi, ca te-ai facut mult mai tare decat noi!" 
17. Si s-a dus Isaac de acolo si, tabarand in valea Gherara, a locuit acolo. 
18. Apoi a sapat Isaac din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii lui Avraam, tatal sau, si pe care le astupasera Filistenii dupa moartea lui Avraam, tatal sau, si le-a numit cu aceleasi nume, cu care le numise Avraam, tatal sau. 
19. Dupa aceea au mai sapat slugile lui Isaac si in valea Gherara si au aflat acolo izvor de apa buna de baut. 
20. Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicand: "Apa este a noastra!" De aceea Isaac a pus fantanii aceleia numele Esec, din pricina ca se sfadisera pentru ea. 
21. Ducandu-se apoi de acolo, Isaac a sapat alta fantana si se certau si de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna. 
22. Apoi s-a mutat si de aici si a sapat alta fantana, pentru care nu s-au mai certat, si i-a pus numele Rehobot, caci isi zicea: "Datu-ne-a astazi Domnul loc larg si vom spori pe pamant". 
23. De aici Isaac s-a urcat catre Beer-Seba. 
24. In noaptea aceea i S-a aratat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatal tau! Nu te teme, ca Eu sunt cu tine si te voi binecuvanta si voi inmulti pe urmasii tai, pentru Avraam, sluga Mea". 
25. Acolo a facut Isaac jertfelnic si a chemat numele Domnului si isi intinse acolo cortul sau. Si au sapat acolo slugile lui Isaac o fantana, in valea Gherarei. 
26. Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui. 
27. Iar Isaac le-a zis: "La ce ati venit la mine, voi care ma urati si n-ati alungat de la voi?" 
28. Iar ei au zis: "Am vazut bine ca Domnul este cu tine si am zis sa facem cu tine juramant si sa incheiem legamant cu tine, 
29. Ca tu sa nu ne faci nici un rau, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut bine si te-am scos de la noi cu pace; si acum esti binecuvantat de Domnul". 
30. Atunci Isaac le-a facut ospat si ei au mancat si au baut. 
31. Sculandu-se apoi a doua zi de dimineata, au jurat unul altuia. Si le-a dat drumul Isaac si ei s-au dus de la dansul cu pace. 
32. Tot in ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fantana ce o sapasera si au zis: "Am gasit apa!" 
33. Si a numit Isaac fantana aceea Sibea, adica juramant. De aceea se si numeste cetatea aceea Beer-Seba, adica fantana juramantului, pana in ziua de astazi. 
34. Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, si-a luat doua femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, si pe Basemata, fata lui Elon Heteul. 
35. Dar ele amarau pe Isaac si pe Rebeca. 

CAPITOLUL 27 
Isaac binecuvinteaza pe Iacov. 

l. Iar dupa ce a imbatranit Isaac si au slabit vederile ochilor sai, a chemat pe Isav, pe fiul sau cel mai mare, si i-a zis: "Fiul meu!" Zis-a acela: "Iata-ma!" 
2. Si Isaac a zis: "Iata, eu am imbatranit si nu stiu ziua mortii mele. 
3. Ia-ti dara uneltele tale, tolba si arcul, si iesi la camp si adu-mi ceva vanat; 
4. Sa-mi faci mancare, cum imi place mie, si adu-mi sa mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu pana nu mor!" 
5. Rebeca insa a auzit ce a zis Isaac catre fiul sau Isav. S-a dus deci Isav la camp sa vaneze ceva pentru tatal sau; 
6. Iar Rebeca a zis catre Iacov, fiul cel mai mic: "Iata, eu am auzit pe tatal tau graind cu Isav, fratele tau, si zicand: 
7. "Adu vanat si fa-mi o mancare sa mananc si sa te binecuvantez inaintea Domnului, pana a nu muri". 
8. Acum dar, fiul meu, asculta ce am sa-ti poruncesc: 
9. Du-te la turma, adu-mi de acolo doi iezi tineri si buni si voi face din ei mancare, cum ii place tatalui tau; 
10. Iar tu o vei duce tatalui tau sa manance, ca sa te binecuvanteze tatal tau inainte de a muri". 
11. Iacov insa a zis catre Rebeca, mama sa: "Isav, fratele meu, e om paros, iar eu n-am par. 
12. Nu cumva tatal meu sa ma pipaie si voi fi in ochii lui ca un inselator si in loc de binecuvantare, voi atrage asupra-mi blestem". 
13. Zis-a mama sa: "Fiul meu, asupra mea sa fie blestemul acela; asculta numai povata mea si du-te si adu-mi iezii!" 
14. Atunci, ducandu-se Iacov, a luat si a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gatit mancare, cum ii placea tatalui lui. 
15. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasa a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea in casa, si a imbracat pe Iacov, fiul ei cel mai mic; 
16. Iar cu pieile iezilor a infasurat bratele si partile goale ale gatului lui. 
17. Si a dat mancarea si painea ce gatise in mainile lui Iacov, fiul sau, 
18. Si acesta a intrat la tatal sau si a zis: "Tata!" Iar acela a raspuns: "Iata-ma! Cine esti tu, copilul meu?" 
19. Zis-a Iacov catre tatal sau: "Eu sunt Isav, intaiul tau nascut. Am facut precum mi-ai poruncit; scoala si sezi de mananca din vanatul meu, ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!" 
20. Zis-a Isaac catre fiul sau: "Cum l-ai gasit asa curand, fiul meu?" Si acesta a zis: "Domnul Dumnezeul tau mi l-a scos inainte". 
21. Zis-a Isaac iarasi catre Iacov: "Apropie-te sa te pipai, fiul meu, de esti tu fiul meu Isav sau nu". 
22. Si s-a apropiat Iacov de Isaac, tatal sau, iar acesta l-a pipait si a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, iar mainile sunt mainile lui Isav". 
23. Dar nu l-a cunoscut, pentru ca mainile lui erau paroase, ca mainile fratelui sau Isav; si l-a binecuvantat. 
24. Si a mai zis: "Tu oare esti fiul meu Isav?" Si Iacov a raspuns: "Eu". 
25. Zis-a Isaac: "Adu-mi si voi manca din vanatul fiului meu,  ca sa te binecuvanteze sufletul meu!" Si i-a adus si a mancat; apoi i-a adus si vin si a baut. 
26. Dupa aceea Isaac, tatal sau, i-a zis: "Apropie-te, fiule, si ma saruta!" a 
27. Atunci s-a apropiat Iacov si l-a sarutat. Si a simtit Isaac mirosul hainei lui si l-a binecuvantat si a zis: "Iata, mirosul fiului meu e ca mirosul unui camp bogat, pe care l-a binecuvantat Domnul. 
28. Sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului, paine multa si vin. 
29. Sa-ti slujeasca popoarele si capeteniile sa se inchine inaintea ta; sa fii stapan peste fratii tai si feciorii mamei tale sa ti se inchine tie; cel ce te va blestema sa fie blestemat si binecuvantat sa fie cel ce te va binecuvanta!" 
30. Indata ce a ispravit Isaac de binecuvantat pe Iacov, fiul sau, si cum a iesit Iacov de la fata tatalui sau Isaac, a venit si Isav cu vanatul lui. 
31. A facut si el bucate si le-a adus tatalui sau si  a zis catre  tatal sau: "Scoala, tata, si mananca din vanatul fiului tau, ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!" 
32. Iar Isaac, tatal sau, i-a zis: "Cine esti tu?" Iar el a zis: "Eu sunt Isav, fiul tau cel intai-nascut!" 
33. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte si a zis: "Dar cine-i acela, care a cautat si mi-a adus vanat si am mancat de la el inainte de a veni tu si l-am binecuvantat si binecuvantat va fi?" 
34. Iar Isav, auzind cuvintele tatalui sau Isaac, a strigat cu glas mare si foarte dureros si a zis catre tatal sau: "Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata!" 
35. Zis-a Isaac catre el: "A venit fratele tau cu inselaciune si a luat binecuvantarea ta". 
36. Iar Isav a zis: "Din pricina oare ca-l cheama Iacov, de aceea m-a inselat de doua ori? Deunazi mi-a rapit dreptul de intai-nascut, iar acum mi-a rapit binecuvantarea mea". Apoi a zis Isav catre tatal sau: "Nu mi-ai pastrat si mie binecuvantare, tata?" 
37. Raspuns-a Isaac si a zis lui Isav: "Iata, stapan l-am facut peste tine si pe toti fratii lui i-am facut lui robi; cu paine si cu vin l-am daruit. Dar cu tine ce sa fac, fiul meu?" 
38. Si a zis Isav catre tatal sau: "Tata, oare numai o binecuvantare ai tu? Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata:" Si cum Isaac tacea, Isav si-a ridicat glasul si a inceput a plange. 
39. Atunci, raspunzand Isaac, tatal lui, a zis catre el: "Iata, locuinta ta va fi un pamant manos si cerul iti va trimite roua sa; 
40. Cu sabia ta vei trai si vei fi supus fratelui tau; va veni insa vremea cand te vei ridica si vei sfarama jugul lui de pe grumazul tau". 
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvantarea cu care-l binecuvantase tatal sau. Si a zis Isav in cugetul sau: "Se apropie zilele de jelire pentru tatal meu; atunci am sa ucid pe Iacov, fratele meu!" 
42. Dar i s-a spus Rebecai cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, si ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, si i-a zis: "Iata Isav, fratele tau, vrea sa se razbune pe tine, omorandu-te. 
43. Acum dar, fiul meu, asculta povata mea si, sculandu-te, fugi la Haran, in Mesopotamia, la fratele meu Laban, 
44. Si stai la el catva timp, pana se va potoli mania fratelui tau 
45. Si pana va mai uita el ce i-ai facut. Atunci voi trimite si te voi lua de acolo. Pentru ce sa raman eu intr-o singura zi fara de voi amandoi?" 
46. Apoi Rebeca a zis catre Isaac: "Sunt scarbita de viata mea, din pricina fetelor Heteilor. Daca-si ia si Iacov femeie ca acestea, din fetele pamantului acestuia, atunci la ce-mi mai e buna viata?" 

CAPITOLUL 28 
Iacov in Mesopotamia. 

l. Atunci a chemat Isaac pe Iacov si l-a binecuvantat si i-a poruncit, zicand: "Sa nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor; 
2. Ci scoala si mergi in Mesopotamia in casa lui Batuel, tatal mamei tale, si-ti ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale, 
3. Si Dumnezeul cel Atotputernic sa te binecuvanteze, sa te creasca si sa te inmulteasca si sa lasara din tine popoare multe; 
4. Sa-ti dea binecuvantarea lui Avraam, tatal meu, tie si urmasilor tai ca sa stapanesti pamantul ce-l locuiesti acum si pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam, 
5. Si asa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus in Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecai, mama lui Iacov si a lui Isav. 
6. Vazand insa Isav ca Isaac a binecuvantat pe Iacov si l-a trimis in Mesopotamia, sa-si ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvantat si i-a poruncit, zicand: "Sa nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor", 
7. Si ca Iacov a ascultat pe tatal sau si pe mama sa si s-a dus in Mesopotamia, 
8. Si intelegand Isav ca lui Isaac, tatal sau; nu-i plac fetele Canaaneilor, 
9. S-a dus la Ismael si, pe langa cele doua femei ale sale, si-a mai luat si pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot. 
10. Iar Iacov iesind din Beer-Seba, s-a dus in Haran. 
11. Ajungand insa la un loc, a ramas sa doarma acolo, caci asfintise soarele. Si luand una din pietrele locului aceluia si punandu-si-o capatai, s-a culcat in locul acela. 
12. Si a visat ca era o scara, sprijinita pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea. 
13. Apoi S-a aratat Domnul in capul scarii si i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pamantul pe care dormi ti-l voi da tie si urmasilor tai. 
14. Urmasii tai vor fi multi ca pulberea pamantului si tu te vei intinde la apus si la rasarit, la miazanoapte si la miazazi, si se vor binecuvanta intru tine si intru urmasii tai toate neamurile pamantului. 
15. Iata, Eu sunt cu tine si te voi pazi in orice cale vei merge; te voi intoarce in pamantul acesta si nu te voi lasa pana nu voi implini toate cate ti-am spus". 
16. Iar cand s-a desteptat din somnul sau, Iacov a zis: "Domnul este cu adevarat in locul acesta si eu n-am stiut!" 
17. Si, spaimantandu-se Iacov, a zis: "Cat de infricosator este locul acesta! Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" 
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineata, a luat piatra ce si-o pusese capatai, a pus-o stalp si a turnat pe varful ei untdelemn. 
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), caci mai inainte cetatea aceea se numea Luz. 
20. Si a facut Iacov fagaduinta, zicand: "De va fi Domnul Dumnezeu cu mine si ma va povatui in calea aceasta, in care merg eu astazi, de-mi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac; 
21. Si de ma voi intoarce sanatos la casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 
22. Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stalp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu si din toate cate-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Tie". 

CAPITOLUL 29 
Iacov la Laban. 

1. Sculandu-se apoi, Iacov s-a dus in pamantul fiilor Rasaritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecai, mama lui Iacov si a lui Isav. 
2. Si cautand el o data, iata in camp o fantana, iar langa ea trei turme de oi culcate; caci din fantana aceea se adapau turmele si pe gura fantanii era o piatra mare. 
3. Cand se adunau acolo toate turmele, ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii si adapau oile, apoi iar puneau piatra la locul ei pe gura fantanii. 
4. Deci a zis Iacov catre pastori: "Fratilor, de unde sunteti voi?" Iar ei au zis: "Noi suntem din Haran". 
5. Si el le-a zis: "Cunoasteti voi pe Laban, feciorul lui Nahor?" Raspuns-au aceia: "Il cunoastem". 
6. Zis-a iarasi Iacov: "E sanatos?" Si ei au zis: "Sanatos. Iata Rahila, fata lui, vine cu oile". 
7. Zis-a Iacov catre ei: "Mai e inca mult din zi si nu e inca vremea sa se adune turmele; adapati oile si duceti-va de le pasteti". 
8. Iar ei au zis: "Pana nu se aduna toti pastorii, nu putem sa pravalim piatra de pe gura fantanii, ca sa adapam oile!" 
9. Inca graind el cu ei, iata a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatalui sau, caci ea pastea oile tatalui sau. 
10. Vazand Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, si oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat Iacov si a pravalit piatra de pe gura fantanii si a adapat oile lui Laban, fratele mamei sale. 
11. Si a sarutat Iacov pe Rahila si si-a ridicat glasul si a plans. 
12. Apoi a spus Rahilei ca-i ruda cu tatal ei si ca-i fiul Rebecai. Iar ea a alergat si a spus tatalui sau toate acestea. 
13. Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale, a alergat in intampinarea lui si, imbratisandu-l, l-a sarutat si l-a adus in casa sa si el a povestit lui Laban toate. 
14. Iar Laban i-a zis: "Tu esti din oasele mele si din carnea mea". Si a stat Iacov la el o luna de zile. 
15. Atunci Laban a zis catre Iacov: "Au doara imi vei sluji in dar, pentru ca imi esti ruda? Spune-mi, care-ti va fi simbria?" 
16. Laban insa avea doua fete: pe cea mai mare o chema Lia si pe cea mai mica o chema Rahila. 
17. Lia era bolnava de ochi, iar Rahila era chipesa la statura si tare frumoasa la fata. 
18. Lui Iacov insa ii era draga Rahila si a zis: "Iti voi sluji sapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mica". 
19. Zisu-i-a Laban: "Mai bine s-o dau dupa tine decat s-o dau dupa alt barbat. Ramai la mine!" 
20. Si a slujit Iacov pentru Rahila sapte ani si i s-a parut numai cateva zile, pentru ca o iubea. 
21. Apoi a zis Iacov catre Laban: "Da-mi femeia, ca mi s-au implinit zilele sa intru la ea". 
22. Atunci a chemat Laban pe toti oamenii locului aceluia si a facut ospat. 
23. Iar seara a luat Laban pe fiica sa Lia si a bagat-o inauntru si a intrat Iacov la ea. 
24. Si Laban a dat pe roaba sa Zilpa, roaba fiicei sale Lia. 
25. Dar cand s-a facut ziua, iata era Lia. Si a zis Iacov catre Laban: "Pentru ce mi-ai facut aceasta? Nu Ii-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai inselat?" 
26. Raspuns-a Laban: "Aici la noi nu se pomeneste sa se marite fata cea mai mica inaintea celei mai mari. 
27. Implineste aceasta saptamana de nunta si-ti voi da-o si pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alti sapte ani!" 
28. Si a facut Iacov asa: a implinit saptamana de nunta si i-a dat Laban si pe Rahila, fiica sa, de femeie. 
29. Atunci a dat Laban pe roaba sa Bilha, roaba fiicei sale Rahila. 
30. A intrat deci Iacov si la Rahila si iubea el pe Rahila mai mult decat pe Lia. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban alti sapte ani. 
31. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca Lia era dispretuita, a deschis pantecele ei, iar Rahila fu stearpa. 
32. A zamislit deci Lia si a nascut lui Iacov un fiu, caruia i-a pus numele Ruben, zicand: "A cautat Domnul la smerenia mea si mi-a dat fiu; de acum ma va iubi barbatul meu". 
33. Apoi a zamislit Lia iarasi si a nascut lui Iacov al doilea fiu si a zis: "Auzit-a Domnul ca nu sunt iubita si mi-a dat si pe acesta". Si i-a pus numele Simeon. 
34. Si iarasi a zamislit ea si a mai nascut un fiu si a zis: "De acum se va lipi de mine barbatul meu, caci i-am nascut trei fii". De aceea i-a pus acestuia numele Levi. 
35. Si iarasi a zamislit si a mai nascut un fiu si a zis: "Acum voi lauda pe Domnul!" De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a incetat Lia de a mai naste. 

CAPITOLUL 30 
Fiii lui Iacov 

1. Iar Rahila, vazand ca ea n-a nascut lui Iacov nici un fiu, a prins pizma pe sora sa si a zis lui Iacov: "Da-mi copii, iar de nu, voi muri". 
2. Maniindu-se insa Iacov pe Rahila, i-a zis: "Au doara eu sunt Dumnezeu, Care a starpit rodul pantecelui tau?" 
3. Atunci Rahila a zis catre Iacov: "Iata roaba mea Bilha; intra la ea si ea va naste pe genunchii mei si voi avea si eu copii printr-insa". 
4. Si i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie si a intrat Iacov la ea; 
5. Iar Bilha, roaba Rahilei, a zamislit si a nascut lui Iacov un fiu. 
6. Atunci Rahila a zis: "Dumnezeu mi-a facut dreptate, a auzit glasul meu si mi-a dat fiu". De aceea i-a pus numele Dan. 
7. Si a zamislit iarasi Bilha, roaba Rahilei, si a mai nascut un fiu lui Iacov; 
8. Iar Rahila a zis: "Lupta dumnezeiasca m-am luptat cu sora mea, am biruit si am ajuns deopotriva cu sora mea!" De aceea i-a pus numele Neftali. 
9. Lia insa, vazand ca a incetat de a mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa si a dat-o lui Iacov de femeie si el a intrat la ea; 
10. Zilpa, roaba Liei, a nascut lui Iacov un fiu. 
11. Atunci a zis Lia: "Noroc" Si i-a pus numele Gad. 
12. Apoi iarasi a zamislit Zilpa, roaba Liei, si a nascut lui Iacov alt fiu. 
13. Si a zis Lia: "Spre fericirea mea s-a nascut, ca ma vor ferici femeile!" Si i-a pus numele Aser. 
14. Iar pe vremea seceratului graului s-a dus Ruben si, gasind in tarina mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insa a zis catre Lia, sora sa: "Da-mi si mie din mandragorele fiului tau!" 
15. Iar Lia a zis: "Nu-ti ajunge ca mi-ai luat barbatul? Vrei sa iei si mandragorele fiului meu?" Si Rahila a zis: "Nu asa, ci pentru mandragorele fiului tau, sa se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!" 
16. Venind Iacov seara de la camp, i-a iesit Lia inainte si i-a zis: "Sa intri la mine astazi, ca te-am cumparat cu mandragorele fiului meu!" Si in noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea. 
17. Si a auzit Dumnezeu pe Lia si ea a zamislit si a nascut lui Iacov al cincilea fiu. 
18. Atunci a zis Lia: "Mi-a dat rasplata Dumnezeu pentru ca am dat barbatului meu pe roaba mea". Si a pus copilului numele Isahar, adica rasplata. 
19. Apoi a mai zamislit Lia inca o data si a nascut lui Iacov al saselea fiu. 
20. Si a zis Lia: "Dar minunat mi-a daruit Dumnezeu in timpul de acum! De acum barbatul meu va sedea la mine, ca i-am nascut sase feciori". Si a pus copilului numele Zabulon. 
21. Dupa aceea Lia a mai nascut o fata si i-a pus numele Dina. 
22. Dar si-a adus aminte Dumnezeu si de Rahila si a auzit-o Dumnezeu si i-a deschis pantecele. 
23. Si zamislind, ea a nascut lui Iacov un fiu; si a zis Rahila: "Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!" 
24. Si a pus copilului numele Iosif, zicand: "Domnul imi va mai da si alt fiu!" 
25. Iar dupa ce a nascut Rahila pe Iosif, Iacov a zis catre Laban: "Lasa-ma sa plec, sa ma duc la mine, in pamantul meu. 
26. Da-mi femeile mele si copiii mei, pentru care ti-am slujit, ca sa ma duc, caci tu stii ce slujba ti-am facut". 
27. Laban insa i-a zis: "De am aflat har inaintea ta, mai ramai la mine! Caci vad bine ca Dumnezeu m-a binecuvantat prin venirea ta". 
28. Apoi a adaugat: "Spune simbria ce voiesti si-ti voi da-o!" 
29. Iacov insa i-a raspuns: "Tu stii cum ti-am slujit si cum sunt vitele tale, de cand am venit eu la tine; 
30. Caci erau putine cand am venit eu, iar de atunci s-au inmultit si te-a binecuvantat Dumnezeu prin venirea mea. Cand insa am sa lucrez eu si pentru casa mea?" 
31. Raspunsu-i-a Laban: "Ce sa-ti dau?" Si Iacov a zis: "Sa nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ti voi spune eu, voi mai paste si voi mai pazi oile tale. 
32. Sa treaca astazi toate oile tale pe dinaintea noastra si sa despartim din ele orice oaie pestrita sau tarcata sau neagra, iar dintre capre cele pestrite sau tarcate: aceea sa fie simbria mea. 
33. Credinciosia mea va raspunde pentru mine inaintea ta maine, cand vei veni sa-mi statornicesti simbria: tot ce nu va fi baltat sau tarcat intre caprele mele si tot ce nu va fi tarcat sau negru intre oile mele se va socoti ca furat de mine". 
34. Zis-a Laban catre el: "Bine, sa fie cum zici tu!" 
35. Si a ales Iacov in ziua aceea tapii cei vargati sau pestriti si toate caprele baltate sau tarcate, toate cate erau cu cit de putin alb, si toate oile tarcate sau negre si le-a dat in seama fiilor sai. 
36. Iar Laban a hotarat ca departarea intre dansul si oile lui Iacov sa fie cale de trei zile. Si a ramas Iacov sa pasca celelalte oi ale lui Laban. 
37. Dupa aceea si-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal si de paltin, si a crestat pe ele dungi albe, luand de pe nuiele fasii de coaja pana la albeata nuielelor. 
38. Apoi punea nuielele crestate in jgheaburile de adapat, ca, venind sa bea, oile sa zamisleasca inaintea nuielelor din adapatori. 
39. Si zamisleau oile cum erau nuielele si fatau oile miei pestriti, tarcati si negri. 
40. Iar mieii acestia ii alegea Iacov si punea inaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestrit si tot ce era negru; dar turmele sale le tinea despartite si nu le amesteca cu oile lui Laban. 
41. Afara de aceasta Iacov, cand zamisleau oile cele bune, punea nuiele pestrite in adapatori inaintea lor, ca sa zamisleasca ele cum erau nuielele; 
42. Iar cand zamisleau cele rele, nu le punea nuielele si asa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice. 
43. De aceea s-a imbogatit omul acesta foarte, foarte tare, si avea multime de vite marunte si vite mari, roabe si robi, camile si asini. 

CAPITOLUL 31 
Iacov pleaca in Canaan. 

1. A auzit insa Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate cate avea tatal nostru si din ale tatalui nostru si-a facut toata bogatia aceasta". 
2. Si cautand Iacov la fata lui Laban, iata nu mai era fata de el ca mai inainte. 
3. Atunci Domnul a zis catre Iacov: "Intoarce-te in tara parintilor tai, in patria ta, si Eu voi fi cu tine!" 
4. Trimitand, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la camp, unde erau turmele, 
5. Si le-a zis: "Vad eu ca fata tatalui vostru nu mai e fata de mine, ca mai inainte; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine. 
6. Voi insiva stiti ca am slujit pe tatal vostru cu toata inima; 
7. Iar tatal vostru m-a inselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu insa nu i-a ingaduit sa-mi faca rau. 
8. Cand zicea el: Cele pestrite sa fie simbria ta, toate oile fatau miei pestriti; iar cand zicea el: Cele negre sa-ti fie de simbrie, atunci toate oile fatau miei negri. 
9. Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatal vostru si mi le-a dat mie. 
10. Iata o data, pe vremea cand intrau in calduri oile, mi-am ridicat ochii si am vazut in vis; si iata ca tapii si berbecii, care sareau pe capre si pe oi, erau albi, vargati si baltati. 
11. Iar ingerul Domnului mi-a zis in vis: "Iacove!" Si eu am raspuns: "Ce este?" 
12. Zis-a el: "Ridica-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt vargati, pestriti si baltati, caci am vazut toate cate ti-a facut Laban. 
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Scoala deci acum, iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi fi cu tine". 
14. Atunci Lia si Rahila i-au raspuns si au zis: "Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? 
15. Oare n-am fost noi socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vandut si a mancat banii nostri? 
16. De aceea, toata averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatal nostru este a noastra si a copiilor nostri. Fa dar acum toate cate ti-a zis Domnul!" 
17. Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe camile, 
18. A strans toate turmele sale si toata bogatia sa, pe care o agonisise in Mesopotamia, si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac, tatal sau, in tara Canaanului. 
19. Iar Laban, ducandu-se sa-si tunda oile, Rahila a furat idolii tatalui sau. 
20. Deci Iacov a inselat pe Laban Arameul, caci nu l-a vestit ca pleaca, 
21. Ci a fugit cu toate cate avea si, trecand Eufratul, s-a indreptat spre Muntele Galaadului. 
22. Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, ca Iacov a fugit. 
23. Atunci, luand Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat dupa el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului. 
24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea in vis si i-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau". 
25. Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov insa isi asezase cortul sau pe munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale. 
26. Atunci a zis Laban catre Iacov: "Ce ai facut? Pentru ce mi-ai furat inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia? 
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai inselat, in loc sa ma instiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cantari din timpane si din harfa? 
28. Ba nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fara de minte. 
29. Si acum mana mea cea puternica ar putea sa-ti faca rau. Dar Dumnezeul tatalui tau mi-a vorbit ieri si mi-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau!" 
30. Sa zicem ca ai plecat, pentru ca cu mare aprindere doreai casa tatalui tau. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?" 
31. Atunci raspunzand Iacov, a zis catre Laban: "M-am temut, caci ziceam: Nu cumva sa-ti iei fetele de la mine si toate ale mele. 
32. Dar la cine vei gasi idolii tai, acela nu va mai trai. Cauta de fata cu rudele noastre si ia tot ce vei gasi al tau la mine!" Iacov insa nu stia ca Rahila, femeia sa, ii furase. 
33. A intrat atunci Laban in cortul lui Iacov, si in cortul Liei, si in cortul celor doua roabe, si a cautat si n-a gasit nimic; apoi, iesind din cortul Liei, a intrat si in cortul Rahilei. 
34. Rahila insa luase idolii si-i pusese sub samarul camilei si sedea deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a gasit nimic. 
35. Iar ea a zis catre tatal sau: "Sa nu se manie domnul meu ca nu ma pot scula inaintea ta, pentru ca tocmai acum am necazul obisnuit al femeilor". Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a gasit idolii. 
36. Atunci s-a maniat Iacov si s-a plans impotriva lui Laban. Si  incepand a grai, Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea si care-i pacatul meu, de te inversunezi impotriva mea? 
37. Daca ai rascolit toate lucrurile din casa mea, gasit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arata aici inaintea rudeniilor tale si inaintea rudeniilor mele, ca sa ne judece ele pe amandoi! 
38. Iata, douazeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepadat; berbecii oilor tale nu ti i-am mancat, 
39. Vite sfasiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mana mea ai cerut ceea ce se furase in timpul zilei si in vremea noptii. 
40. Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei. 
41. Asa mi-au fost cei douazeci de ani in casa ta. ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria. 
42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatalui meu, Dumnezeul lui Avraam si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si munca mainilor mele le-a vazut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri pentru mine". 
43. Raspuns-a Laban si a zis catre Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele, acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate cate le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu sa fac astazi ceva impotriva lor, sau impotriva copiilor, pe care i-au nascut ele? 
44. Haidem dar acum sa facem amandoi, eu si tu, legamant, care sa fie marturie intre mine si tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iata, nu e nimeni cu noi; dar sa stii ca Dumnezeu este martor intre mine si tine". 
45. Si a luat Iacov o piatra si a pus-o stalp. 
46. Apoi a zis Iacov catre fratii sai: "Adunati pietre!" Si au adunat pietre si au facut o movila; si au mancat si au baut acolo pe movila. Apoi a zis Laban catre dansul: "Movila aceasta este astazi marturie intre mine si intre tine". 
47. Si Laban a numit-o in limba sa: Iegar-Sahaduta, adica movila marturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, insa pe limba sa si i-a zis: Galaad. 
48. Apoi Laban a zis iarasi catre Iacov: "Iata, movila aceasta si semnul ce am pus astazi sunt marturia legamantului dintre mine si tine". De aceea i s-a pus si numele Galaad, adica movila marturiei. 
49. Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adica veghere, pentru ca Laban a zis: "Sa vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, dupa ce ne vom desparti unul de altul. 
50. De te vei purta rau cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte femei, afara de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care sa vada, ci ia aminte ca intre mine si intre tine e martor Dumnezeu!" 
51. Si iarasi a zis Laban catre Iacov: "Iata movila aceasta si stalpul, pe care l-am pus intre amandoi, este marturie intre mine si tine. 
52. Ca nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la aceasta movila, cu gand rau. 
53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul parintilor lor sa fie judecator intre noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatal sau. 
54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine. Si au mancat paine si s-au veselit in munte. 
55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineata si a sarutat pe nepotii sai si pe fetele sale si i-a binecuvantat. Apoi Laban a pornit sa se intoarca la locul sau. 

CAPITOLUL 32 
Rugaciunea lui Iacov. 

l. Dupa aceea Iacov s-a dus in calea sa. Si cautand, el a vazut ostirea lui Dumnezeu tabarata, caci l-au intampinat ingerii lui Dumnezeu. 
2. Iacov insa, cand i-a vazut, a zis: "Aceasta este tabara lui Dumnezeu!" Si a pus locului aceluia numele Mahanaim, adica doua tabere. 
3. Apoi a trimis Iacov soli inaintea sa, la fratele sau Isav, in tinutul Seir din tara Edomului, 
4. Si le-a poruncit, zicand: "Asa sa ziceti catre domnul meu Isav: Asa graieste robul tau Iacov: Am stat la Laban si am trait la el pana acum. 
5. Am boi si asini, oi, slugi si slujnice, si am trimis sa vesteasca pe domnul meu Isav, ca sa afle robul tau bunavointa inaintea ta". 
6. Si intorcandu-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tau Isav si iata el vine in intampinarea ta cu patru sute de oameni". 
7. Iacov insa s-a spaimantat foarte si nu stia ce sa faca. Si a impartit oamenii, care erau cu el, boii, oile si camilele in doua tabere. 
8. Si a zis Iacov: "De va navali Isav asupra unei tabere si o va bate, va scapa cealalta tabara". 
9. Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatalui meu Avraam si Dumnezeul tatalui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Intoarce-te in tara ta de nastere, si Eu iti voi face bine, 
10. Nu sunt vrednic de toate indurarile Tale si de toate binefacerile ce mi-ai aratat mie, robului Tau, ca numai cu toiagul am trecut deunazi Iordanul acesta, iar acum am doua tabere; 
11. Izbaveste-ma dar din mana fratelui meu, din mana lui Isav, caci ma tem de el, ca nu cumva sa vina si sa ma omoare pe mine si pe aceste mame cu copii. 
12. Caci Tu ai zis: iti voi face bine si voi inmulti neamul tau ca nisipul marii, cat nu se va putea numara din pricina multimii". 
13. Si a ramas acolo in noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea si a trimis dar fratelui sau Isav: 
14. Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci, 
15. Treizeci de camile mulgatoare cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de asine si zece asini. 
16. Si a dat fiecare din aceste turme deosebi in seama slugilor sale si a zis slugilor sale: "Treceti inaintea mea si sa fie departate turmele una de alta". 
17. Celui dintai i-a poruncit, zicand: "Cand te va intalni fratele meu Isav si te va intreba: Al cui esti tu si unde te duci, si ale cui sunt acestea, ce merg inaintea ta, 
18. Sa zici: Ale robului tau Iacov; e dar trimis lui Isav, stapanul meu. Iata vine si el dupa noi!" 
19. Asa a poruncit Iacov si slugii celei de a doua si celei de a treia si tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicand: "Asa sa spuneti lui Isav, cand il veti intalni. 
20. Si sa-i mai spuneti: Iata si el, robul tau Iacov, vine dupa noi". Caci isi zicea: Voi imblanzi fata lui cu darurile ce-mi merg inainte si numai dupa aceea voi vedea fata lui, si asa poate ma va primi. 
21. Si au pornit darurile inaintea lui, iar el a ramas noaptea aceea in tabara. 
22. Dar s-a sculat noaptea si luand pe cele doua femei ale sale si pe cele doua roabe si pe cei unsprezece copii ai sai, a trecut Iabocul prin vad. 
23. Iar dupa ce i-a luat si i-a trecut raul, a trecut si toate ale sale. 
24. Ramanand Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dansul pana la revarsatul zorilor. 
25. Vazand insa ca nu-l poate rapune Acela, S-a atins de incheietura coapsei lui si i-a vatamat lui Iacov incheietura coapsei, pe cand se lupta cu el. 
26. Si i-a zis: "Lasa-Ma sa plec, ca s-au ivit zorile!" Iacov I-a raspuns: "Nu Te las pana nu ma vei binecuvanta". 
27. Si l-a intrebat Acela: "Care iti este numele?" Si el a zis: "Iacov!" 
28. Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, ca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai iesit biruitor!" 
29. Si a intrebat si Iacov, zicand: "Spune-mi si Tu numele Tau!" Iar Acela a zis: "Pentru ce intrebi de numele Meu? El e minunat!" Si l-a binecuvantat acolo. 
30. Si a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adica fata lui Dumnezeu, caci si-a zis: "Am vazut pe Dumnezeu in fata si mantuit a fost sufletul meu! " 
31. Iar cand rasarea soarele, trecuse de Peniel, dar el schiopata din pricina soldului. 
32. De aceea fiii lui Israel pana astazi nu mananca muschiul de pe sold, pentru ca Cel ce S-a luptat a atins incheietura soldului lui Iacov, in dreptul acestui muschi. 

CAPITOLUL 33 
Impacarea lui Iacov cu Isav. 

1. Atunci, ridicandu-si ochii, Iacov a vazut pe Isav, fratele sau, venind cu cei patru sute de oameni. Si a impartit Iacov copiii Liei si ai Rahilei si ai celor doua roabe. 
2. Si a pus pe cele doua roabe cu copiii lor inainte; apoi dupa ei a pus pe Lia cu copiii ei si la urma a pus pe Rahila si pe Iosif; 
3. Iar el mergea in fruntea lor si, apropiindu-se de fratele sau, i s-a inchinat de sapte ori pana la pamant. 
4. Isav insa a alergat in intampinarea lui si l-a imbratisat si, cuprinzandu-i grumazul, l-a sarutat si au plans amandoi. 
5. Apoi, ridicandu-si ochii si vazand femeile si copiii, Isav a zis: "Cine sunt acestia?" Zis-a Iacov: "Copiii cu care a miluit Dumnezeu pe robul tau!" 
6. Deci, s-au apropiat intai roabele cu copiii lor si s-au inchinat. 
7. Apoi a venit Lia cu copiii ei si s-au inchinat, iar la urma au venit si s-au inchinat si Rahila cu Iosif. 
8. Zis-a Isav: "Ce sunt acele turme, pe care le-am intalnit?" Iar Iacov a raspuns: "Ca sa afle robul tau bunavointa inaintea domnului meu". 
9. Atunci Isav a zis: "Am si eu multe, frate; tine-ti ale tale pentru tine!" 
10. Iacov insa a zis: "De am aflat bunavointa inaintea ta, primeste darurile din mainile mele, caci, cand am vazut fata ta, parca as fi vazut fata lui Dumnezeu, asa de binevoitor mi-ai fost. 
11. Primeste de la mine binecuvantarile mele, pe care ti le aduc, ca m-a miluit Dumnezeu si am de toate". Si a staruit si le-a luat. 
12. Apoi a zis Isav: "Sa ne sculam si sa mergem impreuna; eu insa imi voi potrivi pasul cu tine". 
13. Iacov insa a raspuns: "Domnul meu stie ca imi sunt gingasi copiii si ca am oi si vite de curand fatate; de le vom mana tare numai o zi, ar pieri toata turma. 
14. Sa se duca dar domnul meu, inaintea robului sau, iar eu voi urma incet, in pas cu vitele cele dinaintea mea si in pas cu copiii, pana voi ajunge la domnul meu in Seir". 
15. Atunci Isav a zis: "Sa-ti las macar o parte din oamenii cei ce sunt cu mine". Iar Iacov i-a raspuns: "La ce aceasta? Mi-ajunge mie bunavointa ce-am aflat inaintea domnului meu". 
16. Si s-a intors Isav in aceeasi zi pe calea sa la Seir. 
17. Iar Iacov s-a indreptat spre Sucot si si-a facut acolo locuinta pentru sine, iar pentru vitele sale a facut suri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot. 
18. Intorcandu-se Iacov din Mesopotamia si ajungand cu bine la Salem, o cetate in tinutul Sichem, din pamantul Canaan, s-a asezat in fata cetatii. 
19. Apoi si-a cumparat partea de camp, pe care era cortul sau, cu o suta de kesite, de la fiii lui Hemor, tatal lui Sichem. 
20. A inaltat acolo un jertfelnic si i-a pus numele El-Elohe-Israel. 

CAPITOLUL 34 
Dina si Sichem. 

l. Intr-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o nascuse lui Iacov, a iesit sa vada fetele tarii aceleia. 
2. Si vazand-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stapanitorul pamantului aceluia, a luat-o si, culcandu-se cu ea, a necinstit-o. 
3. Apoi s-a lipit sufletul lui de Dina, fata lui Iacov, si i-a cazut draga fata si a vorbit pe placul fetei. 
4. Si a zis Sichem catre tatal sau Hemor: "Ia-mi pe fata aceasta de femeie!" 
5. Desi Iacov a auzit ca fiul lui Hemor a necinstit pe Dina, fata sa, dar, fiindca feciorii lui erau cu vitele la camp, a tacut pana s-au intors ei. 
6. Iar Hemor, tatal lui Sichem, a iesit la Iacov, ca sa vorbeasca cu el. 
7. Feciorii lui Iacov insa, venind de la camp si afland despre aceasta, se amarara si se maniara foarte tare, pentru ca Sichem savarsise o fapta de ocara in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia sa se intample. 
8. Si graind cu ei, Hemor a zis: "Sichem, feciorul mea, s-a lipit cu sufletul de fata voastra; dati-o dar lui de femeie si va incuscriti cu noi: 
9. Maritati-va fetele voastre cu noi si fetele noastre luati-le pentru feciorii vostri; 
10. Sedeti la un loc cu noi: acest pamant larg va e la indemana, ca sa va asezati intr-insul, sa faceti negot si sa va agonisiti din el mosie". 
11. Iar Sichem a zis catre tatal fetei si catre fratii ei: "Orice veti zice, voi da, numai sa aflu bunavointa la voi. 
12. Cereti de la mine un mare pret de cumparare si darurile cele mai mari si va voi da cat veti zice, numai dati-mi fata mie de femeie!" 
13. Feciorii lui Iacov insa au raspuns cu viclesug lui Sichem si lui Hemor, tatal lui; si le-au raspuns asa, pentru ca acela necinstise pe Dina, sora lor. 
14. Si au zis catre dansii Simeon si Levi, fratii Dinei si feciorii Liei: "Nu putem sa facem aceasta: sa dam pe sora noastra dupa un om netaiat imprejur, ca aceasta ar fi o rusine pentru noi. 
15. Numai asa ne invoim cu voi si ne asezam la voi, daca veti face si voi ca noi, taindu-va imprejur toti cei de parte barbateasca. 
16. Atunci vom da dupa voi fetele noastre, iar noi vom lua fetele voastre si vom locui la un loc cu voi si vom alcatui un popor. 
17. Iar de nu vreti sa ne ascultati, ca sa va taiati imprejur, noi vom lua inapoi fata si ne vom duce". 
18. Vorbele acestea au placut lui Hemor si lui Sichem, feciorul lui Hemor. 
19. De aceea, n-a zabovit tanarul sa faca aceasta, caci era indragostit de fata lui Iacov si era si cel mai cu trecere in casa tatalui sau. 
20. Si au venit Hemor si Sichem, feciorul lui, la poarta cetatii lor, si au inceput a grai locuitorilor cetatii, zicand: 
21. "Oamenii acestia sunt pasnici; sa se aseze dar in tara noastra si sa faca negot in ea. Iata ca loc este din destul si intr-o parte si intr-alta; fetele lor sa ni le luam de femei si fetele noastre sa le dam dupa ei. 
22. Dar oamenii acestia numai asa se invoiesc sa traiasca cu noi si sa fie un popor cu noi, daca si la noi se vor taia imprejur toti cei de parte barbateasca, cum sunt ei taiati imprejur. 
23. Turmele lor, vitele lor si toate averile lor nu sunt, oare, ale noastre? Sa le plinim voia lor, iar ei sa se aseze printre noi!" 
24. Si au ascultat pe Hemor si pe Sichem, feciorul lui, toti cei ce ieseau pe poarta cetatii lor si au fost taiati imprejur toti cei de parte barbateasca, cati ieseau pe poarta cetatii lor. 
25. Iar a treia zi, cand erau ei inca in dureri, cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au intrat fara teama in cetate si au ucis pe toti cei de parte barbateasca. 
26. Au trecut prin ascutisul sabiei si pe Hemor si pe fiul sau Sichem si au luat pe Dina din casa lui Sichem si au plecat. 
27. Apoi fiii lui Iacov se napustira asupra celor morti si jefuira cetatea in care fusese necinstita Dina, sora lor. 
28. Au luat toate oile lor, toti boii lor, toti asinii lor, tot ce era in cetate si tot ce era pe camp; 
29. Toate bogatiile lor, toti copiii si femeile le-au dus in robie; si au jefuit tot ce era in cetate si tot ce era prin case. 
30. Atunci Iacov a zis catre Simeon si catre Levi: "Mare tulburare mi-ati adus, facandu-ma urat inaintea tuturor locuitorilor tarii acesteia, inaintea Canaaneilor si a Ferezeilor. Eu am oameni putini la numar; se vor ridica asupra mea si ma vor ucide si voi pieri si eu si casa mea". 
31. Iar ei au zis: "Dar se putea, oare, ca ei sa se poarte cu sora noastra ca si cu o femeie pierduta?" 

CAPITOLUL 35 
Iacov la Betel. Moartea Rahilei. 

1. Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: "Scoala si du-te la Betel si locuieste acolo; fa acolo jertfelnic Dumnezeului Celui ce ti S-a aratat, cand fugeai tu de la fata lui Isav, fratele tau!" 
2. Iar Iacov a zis casei sale si tuturor celor ce erau cu dansul: "Lepadati dumnezeii cei straini, care se afla la voi, curatiti-va si va primeniti hainele voastre. 
3. Sa ne sculam si sa mergem la Betel, ca acolo am sa fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit in ziua necazului meu si Care a fost cu mine si m-a pazit in calatoria in care am umblat!" 
4. Iar ei au dat lui Iacov toti dumnezeii cei straini, care erau in mainile lor, si cerceii ce-i aveau in urechile lor; si Iacov i-a ingropat sub stejarul de langa Sichem si i-a lasat necunoscuti pana in ziua de astazi. 
5. Astfel au plecat ei de la Sichem; si frica lui Dumnezeu era peste orasele dimprejur si n-au urmarit pe fiii lui Iacov. 
6. Sosind Iacov cu toti oamenii cei ce erau cu el la Luz, adica la Betel, in tara Canaanului, 
7. A zidit acolo un jertfelnic si a numit locul acela El-Bet-El, pentru ca acolo i Se aratase Dumnezeu, cand fugea el de Isav, fratele sau. 
8. Atunci a murit Debora, doica Rebecai, si a fost ingropata mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit "Stejarul Plangerii". 
9. Aici, in Luz, Se mai arata Dumnezeu lui Iacov, dupa intoarcerea lui din Mesopotamia, si il binecuvanta Dumnezeu, 
10. Si-i zise: "De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tau". Si-i puse numele Israel. 
11. Apoi Dumnezeu ii mai zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic! Sporeste si te inmulteste! Popoare si multime de neamuri se vor naste din tine si regi vor rasari din coapsele tale. 
12. Tara, pe care am dat-o lui Avraam si lui Isaac, o voi da tie; iar dupa tine, voi da pamantul acesta urmasilor tai". 
13. Apoi S-a inaltat Dumnezeu de la el, din locul in care ii graise. 
14. Si a asezat Iacov un stalp pe locul unde-i graise Dumnezeu, un stalp de piatra, si a savarsit turnare peste el si a turnat peste el untdelemn. 
15. Si a pus Iacov locului unde-i graise Dumnezeu, numele Betel. 
16. Dupa aceea au plecat din Betel. Si si-a intins cortul sau dincolo de turnul Gader. Dar cand se apropiase de Havrata, inainte de a intra in Efrata, Rahila a nascut si nasterea aceasta a fost iar tare grea. 
17. Si pe cand se chinuia Rahila in durerile nasterii, moasa i-a zis: "Nu te teme, ca si acesta va fi baiat!" 
18. Iar cand Rahila isi dadea sufletul, caci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adica fiul durerii mele, iar tatal lui l-a numit Veniamin. 
19. Iar daca a murit, Rahila a fost ingropata langa calea ce duce la Efrata, adica la Betleem; 
20. Iacov a ridicat un stalp de piatra pe mormantul ei si acest stalp, de pe mormantul Rahilei, este pana in ziua de astazi. 
21. Apoi plecand Iacov de aici si-a intins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea cand locuia Israel in tara aceasta, a intrat Ruben si a dormit cu Bilha, tiitoarea tatalui sau Iacov, si a auzit Israel si i s-a parut aceasta un rau. 
22. Fiii lui Iacov au fost doisprezece si anume: 
23. Fiii Liei: Ruben, intai-nascutul lui Iacov; dupa el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar si Zabulon. 
24. Fiii Rahilei: Iosif si Veniamin. 
25. Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan si Neftali. 
26. Si fiii Zilpei, roaba Liei: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au nascut in Mesopotamia. 
27. Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat-Arba, adica la Hebron in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac. 
28. Iar zilele, pe care le-a trait Isaac, au fost o suta optzeci de ani. 
29. Slabind apoi, Isaac a murit si a trecut la parintii sai, fiind batran si incarcat de zile, si l-au ingropat feciorii lui, Isav si Iacov. 

CAPITOLUL 36 
Neamul lui Isav. 

l. Iar spita neamului lui Isav, care se mai numeste si Edom, este aceasta: 
2. Isav si-a luat femei din fetele Canaaneilor: pe Ada, fata lui Elon Heteul, si pe Olibama, fata lui Ana, fiul lui Tibon Heveul, 
3. Si pe Basemata, fata lui Ismael si sora lui Nebaiot. 
4. Ada a nascut lui Isav pe Elifaz; Basemata i-a nascut pe Raguel; 
5. Iar Olibama i-a nascut pe Ieus, pe Ialam si pe Core. Acestia sunt fiii lui Isav, care i s-au nascut in tara Canaanului. 
6. Dupa aceea si-a luat Isav femeile sale, fiii sai, fetele sale, toti oamenii casei sale, toate averile sale, toate vitele sale si toate cate avea si toate cate agonisise in tara Canaanului, si a plecat Isav din Canaan din pricina lui Iacov, fratele sau, 
7. Pentru ca averile lor erau multe si nu mai puteau sa locuiasca la un loc, si pamantul unde erau nu-i mai putea incapea din pricina multimii turmelor lor. 
8. Astfel Isav, care se mai numeste si Edom, s-a mutat in muntele Seir. 
9. Iata acum si urmasii ce i s-au nascut lui Isav, parintele Edomitilor, dupa mutarea sa in muntele Seir. 
10. Numele fiilor lui Isav sunt acestea: Elifaz, fiul Adei, solia lui Isav si Raguel, fiul Basematei, sotia lui Isav. 
11. Elifaz, a avut cinci feciori: Teman, Omar, Tefo, Gatam si Chenaz; 
12. Iar Timna, o tiitoare a lui Elifaz, fiul lui Isav, i-a nascut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sunt urmasii din Ada, femeia lui Isav. 
13. Iar feciorii lui Raguel sunt acestia: Nahat si Zerah, Sama si Miza. Acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav. 
14. Iar feciorii Olibamei, femeia lui Isav si fiica lui Ana a lui Tibon, sunt acestia: ea a nascut lui Isav pe Ieus, pe Ialam si pe Core. 
15. Iata si capeteniile fiilor lui Isav: feciorii lui Elifaz, intai-nascutul lui Isav, sunt: capetenia Teman, capetenia Omar, capetenia Tefo, capetenia Chenaz, 
16. Capetenia Core, capetenia Gatam si capetenia Amalec. Acestea sunt capeteniile din Elifaz in tara Edomului; acestia sunt urmasii din Ada. 
17. Iar fiii lui Raguel, fiul lui Isav, sunt: capetenia Nahat, capetenia Zerah, capetenia Sama si capetenia Miza. Acestea sunt capeteniile din Raguel in tara Edomului; acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav. 
18. Iata si fiii Olibamei, femeia lui Isav: capetenia Ieus, capetenia Ialam si capetenia Core. Acestea sunt capeteniile din Olibama, fata lui Ana si femeia lui Isav. 
19. Acestia sunt fiii lui Isav si acestea sunt capeteniile lor. Acesta este Edom. 
20. Iar feciorii lui Seir Horeeanul, care locuiau inainte pamantul acela, sunt: Lotan, Sobal, Tibon si Ana; 
21. Dison, Eter si Disan. Acestea sunt capeteniile Horeilor, feciorii lui Seir, in pamantul Edomului. 
22. Fiii lui Lotan sunt: Hori si Heman, iar sora lui Lotan a fost Timna. 
23. Fiii lui Sobal sunt: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam. 
24. Fiii lui Tibon sunt: Aia si Ana. Acesta este acel Ana, care a gasit izvoarele de apa calda in pustie, cand pastea asinii tatalui sau Tibon. 
25. Copiii lui Ana sunt: Dison si Olibama, fata lui Ana. 
26. Copiii lui Dison sunt: Hemdan, Esban, Itran si Cheran. 
27. Fiii lui Eter sunt: Bilhan, Zaavan si Acan. 
28. Fiii lui Disan sunt: Ut si Aran. 
29. Deci capeteniile Horeilor sunt acestea: capetenia Lotan, capetenia Sobal, capetenia Tibon, capetenia Ana, 
30. Capetenia Dison, capetenia Eter, capetenia Disan. Acestea sunt capeteniile Horeilor din tara lui Seir, dupa familiile lor. 
31. Iata si regii, care au domnit in pamantul Edomului inainte de a domni vreun rege peste fiii lui Israel: 
32. In Edom a domnit mai intai Bela, fiul lui Beor si cetatea lui se numea Dinhaba. 
33. Dupa ce a murit Bela, s-a facut rege Iobab, fiul lui Zerah din Botra. 
34. Dupa ce a murit Iobab, s-a facut rege Husam, din tara Temanitilor. 
35. Dupa ce a murit Husam, s-a facut rege Hadad, feciorul lui Bedad; care a batut pe Madianiti in campul Moab; numele cetatii lui era Avit. 
36. Iar dupa ce a murit Hadad, s-a facut rege Samla, din Masreca. 
37. Iar dupa ce a murit Samla, s-a facut rege, in locul lui, Saul, din Rehobotul de pe rau. 
38. Iar dupa ce a murit Saul, s-a facut rege Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 
39. Iar dupa ce a murit Baal-Hanan, feciorul lui Acbor, s-a facut rege Hadar, fiul lui Varad, si numele cetatii lui era Pau si al femeii lui Mehetabel, fiica lui Matred, feciorul lui Mezahab. 
40. Iar numele capeteniilor din Isav, dupa triburile lor, dupa tarile lor, dupa numirile si natiile lor sunt: capetenia Timna, capetenia Alvan, capetenia Ietet, 
41. Capetenia Olibama, capetenia Ela, capetenia Pinon, 
42. Capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar, 
43. Capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestea sunt capeteniile lui Edom, dupa asezarile lor in tara stapanita de ei. Acesta-i Isav, parintele Edomitilor. 

CAPITOLUL 37 
Iosif vandut de fratii sai 

1. Iacov a locuit in tara Canaan, unde locuise si Isaac, tatal sau. 
2. Iata acum si istoria urmasilor lui Iacov: Iosif, fiind de saptesprezece ani, pastea oile tatalui sau impreuna cu fratii sai. Petrecandu-si copilaria cu feciorii Bilhai si cu feciorii Zilpei, femeile tatalui sau, Iosif aducea lui Israel, tatal sau, vesti despre purtarile lor rele. 
3. Si iubea Israel pe Iosif mai mult decat pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca el era copilul batranetilor lui, si-i facuse haina lunga si aleasa. 
4. Fratii lui, vazand ca tatal lor il iubea mai mult decat pe toti fiii sai, il urau si nu puteau vorbi cu el prietenos. 
5. Visand insa Iosif un vis, l-a spus fratilor sai, 
6. Zicandu-le: "Ascultati visul ce am visat: 
7. Parca legam snopi in tarina si snopul meu parca s-a sculat si statea drept, iar snopii vostri s-au strans roata si s-au inchinat snopului meu". 
8. Iar fratii lui au zis catre el: "Nu cumva ai sa domnesti peste noi? Sau poate ai sa ne stapanesti?" Si l-au urat inca si mai mult pentru visul lui si pentru spusele lui. 
9. Si a mai visat el alt vis si l-a spus tatalui sau si fratilor sai, zicand: "Iata am mai visat alt vis: soarele si luna si unsprezece stele mi se inchinau mie". 
10. Si-l povesti tatalui sau si fratilor sai, iar tatal sau l-a certat si i-a zis: "Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Au doara eu si mama ta si fratii tai vom veni si ne vom inchina tie pana la pamant?" 
11. De aceea il pizmuiau fratii lui, iar tatal sau pastra cuvintele acestea in inima lui. 
12. S-au dus dupa aceea fratii lui sa pasca oile tatalui lor la Sichem. 
13. Si Israel a zis catre Iosif: "Fratii tai pasc oile la Sichem. Vino, dar, sa te trimit la ei". Iar el a zis: "Ma duc, tata!" 
14. Apoi Israel a zis catre Iosif: "Du-te si vezi de sunt sanatosi fratii tai si oile si sa-mi aduci raspuns!" L-a trimis astfel din valea Hebronului si Iosif s-a dus la Sichem. 
15. Dupa aceea l-a gasit un om ratacind pe camp si l-a intrebat omul acela si i-a zis: "Ce cauti?" 
16. Iar el a zis: "Caut pe fratii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?" 
17. Zisu-i-a omul acela: "S-au dus de aici, caci i-am auzit zicand: Haidem la Dotain!" Si s-a dus Iosif dupa fratii sai si i-a gasit la Dotain. 
18. Iar ei, vazandu-l de departe, pana a nu se apropia de ei, au inceput a unelti asupra lui sa-l omoare; 
19. Si au zis unii catre altii: "Iata visatorul acela de vise vine! 
20. Haidem sa-l omoram, sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visele lui!" 
21. Auzind insa aceasta, Ruben a voit sa-l scape din mainile lor, zicand: "Sa nu-i ridicam viata!" 
22. Apoi Ruben a adaugat: "Sa nu varsati sange! Aruncati-l in putul acela din pustie, dar mainile sa nu vi le puneti pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gandul de a-l scapa din mainile lor si a-l trimite acasa la tatal sau. 
23. Cand insa a sosit Iosif la fratii sai, ei au dezbracat pe Iosif de haina cea lunga si aleasa, cu care era imbracat, 
24. Si l-au luat si l-au aruncat in put; dar putul era gol si nu avea apa. 
25. Dupa aceea sezand sa manance paine si cautand cu ochii lor, ei au vazut venind dinspre Galaad o caravana de Ismaeliti, ale caror camile erau incarcate cu tamaie, eu balsam si cu smirna, pe care le duceau in Egipt. 
26. Atunci a zis Iuda catre fratii sai: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru si vom ascunde sangele lui? 
27. Haidem sa-l vindem Ismaelitilor acestora, neridicandu-ne mainile asupra lui, pentru ca e fratele nostru si trupul nostru". Si au ascultat fratii lui. 
28. Iar cand au trecut negustorii Madianiti pe acolo, fratii au tras si au scos pe Iosif din put si l-au vandut pe el Ismaelitilor cu douazeci de arginti. Si acestia au dus pe Iosif in Egipt. 
29. Cand insa s-a intors Ruben la put si n-a vazut pe Iosif in put, el si-a rupt hainele, 
30. Si intorcandu-se la fratii sai, a zis: "Baiatul nu este! Incotro sa apuc eu acum?" 
31. Atunci ei au luat haina lui Iosif si, junghiind un ied, au muiat haina in sange; 
32. Apoi au trimis dupa haina cea lunga si aleasa si au adus-o la tatal lor, spunand. "Am gasit aceasta; vezi de este haina fiului tau sau nu!" 
33. Si a cunoscut-o Iacov si a zis: "Este haina fiului meu! L-a mancat o fiara salbatica; o fiara l-a sfasiat pe Iosif!" 
34. Atunci si-a rupt Iacov hainele sale si-a acoperit cu sac coapsele si a plans pe fiul sau zile multe. 
35. Dupa aceea s-au adunat toti feciorii lui si toate fetele lui si au venit sa-l mangaie; dar el nu voia sa se mangaie, ci zicea: "Plangand, ma voi pogori in locuinta mortilor la fiul meu!" Si-l plangea astfel tatal sau. 
36. Iar Madianitii au vandut pe Iosif in Egipt lui Putifar, dregator si comandant al garzii la curtea lui Faraon. 

CAPITOLUL 38 
Iuda si Tamara. 

1. In vremea aceea s-a intamplat ca Iuda s-a pogorat de la fratii sai si s-a asezat langa un adulamitean, cu numele Hira. 
2. Vazand Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Sua, el a luat-o de sotie si a intrat la ea. 
3. Si ea, zamislind, a nascut un baiat, si Iuda i-a pus numele Ir. 
4. Zamislind iarasi, a nascut alt baiat si i-a pus numele Onan. 
5. Si a mai nascut un baiat si i-a pus numele Sela. Si cand a nascut ea acest fiu, Iuda era la Kezib. 
6. Apoi Iuda a luat pentru Ir, intaiul nascut al sau, o femeie, cu numele Tamara. 
7. Dar Ir, intaiul nascut al lui Iuda, a fost rau inaintea Domnului si de aceea l-a omorat Domnul. 
8. Atunci a zis Iuda catre Onan: "Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!" 
9. Stiind insa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. 
10. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta. 
11. Atunci a zis Iuda catre Tamara, nora sa, dupa moartea celor doi fii ai sai: "Stai vaduva in casa tatalui tau, pana se va face mare Sela, fiul meu!" Caci isi zicea: "Nu cumva sa moara si acesta, ca si fratii lui!" Si s-a dus Tamara si a trait in casa tatalui ei. 
12. Trecand insa vreme multa, a murit fata lui Sua, sotia lui Iuda. Iar Iuda, dupa ce au trecut zilele de jelire, s-a dus in Timna, la cei ce tundeau oile lui, impreuna cu prietenul sau Hira adulamiteanul. 
13. Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicandu-i-se: "Iata socrul tau merge la Timna sa-si tunda oile". 
14. Iar ea, dezbracand de pe sine hainele sale de vaduvie, s-a infasurat cu un val si, gatindu-se, a iesit si a sezut la poarta Enaim, care este in drumul spre Timna, caci vedea ca Sela crescuse mare si ea nu-i fusese data lui de sotie. 
15. Si, vazand-o Iuda, a socotit ca este o femeie naravita, caci n-a cunoscut-o, pentru ca isi avea fata acoperita. 
16. Si abatandu-se din cale pe la ea, i-a zis: "Lasa-ma sa intru la tine!" Caci nu stia ca este nora sa. Iar ea a zis: "Ce ai sa-mi dai, daca vei intra la mine?" 
17. Iar el i-a raspuns: "Iti voi trimite un ied din turma mea". Si ea a zis: "Bine, dar sa-mi dai ceva zalog pana mi-l vei trimite". 
18. Raspuns-a Iuda: "Ce zalog sa-ti dau?" Si ea a zis: "Inelul tau, cingatoarea ta si toiagul ce-l ai in mana". Si el i le-a dat si a intrat la ea si ea a ramas grea. 
19. Apoi, sculandu-se, ea s-a dus si-a scos valul sau si s-a imbracat iar cu hainele sale de vaduvie. 
20. Iar Iuda a trimis iedul pe adulamitean, prietenul sau, ca sa ia zalogul din mainile femeii. Dar n-a mai gasit-o. 
21. Si a intrebat pe oamenii locului aceluia: "Unde este femeia cea naravita, care sedea la Enaim, la drum?" Iar aceia i-au raspuns: "N-a fost aici nici o femeie naravita!" 
22. S-a intors deci acela la Iuda si a zis: "N-am gasit-o si oamenii de acolo mi-au spus ca n-a fost acolo nici o femeie naravita!" 
23. Atunci Iuda a zis: "Sa si le tie! Numai de nu ne-ar face de batjocura. Iata, eu i-am trimis iedul, dar tu n-ai gasit-o". 
24. Dar, cam dupa vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a cazut in desfranare si iata a ramas insarcinata din desfranare". Iar Iuda a zis: "Scoateti-o si sa fie arsa". 
25. Dar cand o duceau, ea a trimis la socrul sau, zicand: "Eu sunt ingreunata de acela ale caruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adaugat: "Afla al cui e inelul acesta, cingatoarea aceasta si toiagul acesta!" 
26. Si le-a cunoscut Iuda si a zis: "Tamara e mai dreapta decat mine, pentru ca nu am dat-o lui Sela, fiul meu". Si n-a mai cunoscut-o pe ea. 
27. Iar cand era sa nasca, s-a aflat ca are in pantece doi gemeni. 
28. In vremea nasterii s-a ivit mana unuia, iar moasa a luat si i-a legat la mana un fir de ata rosie, zicand: "Acesta a iesit intai". 
29. Dar acesta si-a tras mana inapoi si indata a iesit fratele lui. Si ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura sa fie asupra ta!" Si i-a pus numele Fares. 
30. Dupa aceea a iesit si fratele lui, cu firul de ata rosie la mana, si i s-a pus numele Zara. 

CAPITOLUL 39 
Iosif in Egipt. 

l. Deci Iosif a fost dus in Egipt si din mana Ismaelitilor, care l-au dus acolo, l-a cumparat egipteanul Putifar, o capetenie de la curtea lui Faraon si comandantul garzii lui. 
2. Domnul insa era cu Iosif si el era om indemanatic si traia in casa egipteanului, stapanul sau. 
3. Stapanul sau vedea ca Domnul era cu dansul si ca toate cate facea el, Domnul le sporea in mana lui. 
4. De aceea a aflat Iosif trecere inaintea stapanului sau si i-a placut si l-a pus peste casa sa si toate cate avea le-a dat pe mana lui Iosif. 
5. Iar dupa ce l-a pus peste casa sa si peste toate cate avea, a binecuvantat Domnul casa egipteanului pentru Iosif si era binecuvantarea Domnului peste tot ce avea el in casa si in tarina sa. 
6. Si a lasat Putifar pe mana lui Iosif tot ce avea si, de cand il avea pe el, nu purta grija de nimic din cate avea, fara numai de painea ce manca. Iosif insa era chipes la statura si foarte frumos la fata. 
7. Asa fiind, femeia stapanului sau si-a pus ochii pe Iosif si i-a zis: "Culca-te cu mine!" 
8. Iar el n-a voit, ci a zis catre femeia stapanului sau: "De cand sunt aici, stapanul meu nu poarta grija de nimic in casa sa, ci toate cate are le-a dat pe mana mea. 
9. In casa aceasta nu-i nimeni mai mare decat mine si de la nimic nu sunt oprit decat numai de la tine, pentru ca tu esti femeia lui. Cum dar sa fac eu acest mare rau si sa pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu?" 
10. Dar, desi ea zicea asa lui Iosif in toate zilele, el n-o asculta sa se culce cu ea, nici sa fie cu ea. 
11. Se intampla intr-o zi sa intre Iosif in casa dupa treburile sale si, nefiind in casa vreunul din casnici, 
12. Ea l-a apucat de haina si i-a zis: "Culca-te cu mine!" El insa, lasand haina in mainile ei, a fugit si a iesit afara. 
13. Iar ea, cand a vazut ca el, lasandu-si haina in mainile ei, a fugit si a iesit afara, 
14. A strigat pe casnicii sai si le-a zis asa: "Priviti, ne-a adus aici sluga un evreu, ca sa-si bata joc de noi. Caci a intrat la mine si mi-a zis: "Culca-te cu mine!" Eu insa am strigat tare. 
15. Auzind el ca am ridicat glasul si am strigat, lasandu-si haina la mine, a fugit si a iesit afara". 
16. Si a tinut ea haina la sine pana a venit stapanul lui acasa. 
17. Atunci i-a spus si lui aceleasi vorbe, zicand: "Acel rob evreu, pe care l-ai adus la noi, a venit la mine sa ma batjocoreasca si mi-a zis: "Culca-te cu mine!" 
18. Dar cand a auzit ca am ridicat glasul si am inceput sa strig, s-a temut si, lasandu-si haina la mine, a fugit si a iesit afara". 
19. Auzind stapanul lui cuvintele femeii sale, cate ii spusese despre el, zicand: "Asa si asa s-a purtat cu mine sluga ta!" s-a aprins de manie 
20. Si luand stapanul pe Iosif, l-a bagat in temnita, unde erau inchisi cei ce greseau regelui. Si a ramas el acolo in temnita. 
21. Dar Domnul era cu Iosif, a revarsat mila asupra lui si i-a daruit trecere inaintea mai-marelui temnitei, 
22. Incat mai-marele temnitei a dat pe mana lui Iosif temnita si pe toti osanditii, care erau in temnita, si orice era de facut acolo, el facea. 
23. Iar mai-marele temnitei nu avea nici o frica de nimic, ca toate erau pe mana lui Iosif, pentru ca Domnul era cu el si toate cate facea, Domnul le sporea in mainile lui. 

CAPITOLUL 40 
Iosif talcuieste visele in temnita. 

1. S-a intamplat insa dupa aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului si marele pitar sa greseasca inaintea regelui Egiptului, stapanul lor. 
2. Atunci s-a maniat Faraon pe cei doi dregatori ai sai: pe mai-marele paharnic si pe mai-marele pitar 
3. Si i-a pus sub paza in temnita, in casa capeteniei garzii, unde era inchis Iosif. 
4. Iar capetenia temnitei a randuit la ei pe Iosif sa le slujeasca; si au ramas ei cateva zile in temnita. 
5. Intr-o noapte insa mai-marele pitar si mai-marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat amandoi vise; dar fiecare visul sau si fiecare vis cu intelesul lui. 
6. Iar dimineata, cand a intrat Iosif la ei, iata erau tulburati. 
7. Si a intrebat Iosif pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el la stapanul sau sub paza, si le-a zis: "De ce sunt astazi triste fetele voastre?" 
8. Iar ei au raspuns: "Am visat niste vise si nu are cine ni le talcui". Zis-a lor Iosif: "Oare talcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneti-mi dar visele voastre!" 
9. Atunci a spus marele paharnic visul sau lui Iosif si a zis: "Eu am vazut in vis ca era inaintea mea o coarda de vie; 
10. Si coarda aceea avea trei vite; apoi a infrunzit, a inflorit si au crescut struguri si s-au copt. 
11. Si paharul lui Faraon era in mana mea; si parea ca am luat un strugure si l-am stors in paharul lui Faraon si am dat paharul in mana lui Faraon". 
12. Acestuia Iosif i-a zis: "Iata talcuirea visului tau: cele trei vite inseamna trei zile. 
13. Dupa trei zile isi va aduce aminte Faraon de dregatoria ta si te va pune iarasi in slujba ta; si vei da lui Faraon paharul in mana, cum faceai mai inainte, cand erai paharnic la el. 
14. Deci, cand vei fi la bine, adu-ti aminte si de mine si fa-mi bine de pune pentru mine cuvant la Faraon si ma scoate din inchisoarea aceasta; 
15. Caci eu sunt furat din pamantul Evreilor; si nici aici n-am facut nimic, ca sa fiu aruncat in temnita aceasta". 
16. Vazand mai-marele pitar ca a talcuit bine, a zis catre Iosif: "Si eu am visat un vis: si iata ca aveam pe cap trei panere cu paine. 
17. Iar in panerul cel mai de deasupra se aflau toate felurile de aluaturi coapte, din care mananca Faraon, si pasarile cerului le ciuguleau din panerul cel de pe capul meu". 
18. Raspunzand acestuia, Iosif i-a zis: "Iata si talcuirea visului tau: cele trei panere inseamna trei zile. 
19. Dupa trei zile Faraon iti va lua capul si te va spanzura pe un lemn si pasarile cerului iti vor ciuguli carnea". 
20. Iar a treia zi, fiind ziua nasterii lui Faraon, a facut acesta ospat pentru toti dregatorii sai si in mijlocul dregatorilor sai si-a adus aminte de paharnic si de mai-marele pitar; 
21. Si a pus iarasi pe mai-marele paharnic in dregatoria lui, si dadea el paharul lui Faraon in mana; 
22. Iar pe mai-marele pitar l-a spanzurat, dupa talcuirea pe care o facuse Iosif. 
23. Dar mai-marele paharnic nu si-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat. 

CAPITOLUL 41 
Iosif talcuieste visele lui Faraon 

l. La doi ani dupa aceea, a visat si Faraon un vis. Se facea ca statea langa rau; 
2. Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. 
3. Iar dupa ele au iesit alte sapte vaci, urate la chip si slabe la trup, si au stat pe malul raului linga celelalte vaci; 
4. Si vacile cele urate si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon. 
5. Apoi iar a adormit si a mai visat un vis: iata se ridicau dintr-o tulpina de grau sapte spice frumoase si pline; 
6. Si dupa ele au iesit alte sapte spice subtiri, seci si palite de vantul de rasarit; 
7. Si cele sapte spice seci si palite au mancat pe cele sapte spice grase si pline. Si s-a trezit Faraon si a inteles ca era vis. 
8. Iar dimineata s-a tulburat duhul lui Faraon si a trimis sa cheme pe toti magii Egiptului si pe toti inteleptii lui; si le-a povestit Faraon visul sau, dar nu s-a gasit cine sa-l talcuiasca lui Faraon. 
9. Atunci a inceput mai-marele paharnic sa graiasca lui Faraon si a zis: "Imi aduc aminte astazi de pacatele mele: 
10. S-a maniat odata Faraon pe dregatorii sai si ne-a pus, pe mine si pe mai-marele pitar, sub paza in casa capeteniei garzii. 
11. Atunci amandoi, si eu si el, am visat intr-o noapte cate un vis, dar fiecare am visat vis deosebit si cu insemnare deosebita. 
12. Acolo cu noi era si un tanar evreu, un rob al capeteniei garzii, si spunandu-i noi visele noastre, ni le-a talcuit, fiecaruia cu intelesul lui. 
13. Si cum ne-a talcuit el, asa s-a si intamplat: eu sa fiu pus iar in dregatoria mea, iar acela sa fie spanzurat". 
14. Atunci a trimis Faraon sa cheme pe Iosif. Si scotandu-l indata din temnita, l-au tuns, i-au primenit hainele si a venit la Faraon. 
15. Iar Faraon a zis catre Iosif: "Am visat un vis si n-are cine mi-l talcui. Am auzit insa zicandu-se despre tine ca, de auzi un vis, il talcuiesti". 
16. Iosif insa raspunzand, a zis catre Faraon: "Nu eu, ci Dumnezeu va da raspuns pentru linistirea lui Faraon". 
17. A grait apoi Faraon lui Iosif si a zis: "Am visat ca parca stateam pe malul raului 
18. Si iata au iesit din rau sapte vaci grase la trup si frumoase la chip si pasteau pe mal. 
19. Si dupa ele au iesit alte sapte vaci rele si urate la chip si slabe la trup, cum eu n-am vazut asemenea in toata tara Egiptului; 
20. Si vacile urate si slabe au mancat pe cele sapte vaci grase si frumoase. 
21. Si au intrat cele grase in pantecele lor si nu se cunostea ca au intrat ele in pantecele acestora, caci acestea erau tot urate la chip, ca si mai inainte. Apoi, desteptandu-ma, am adormit iar. 
22. Si am visat iar un vis ca dintr-o tulpina au iesit sapte spice pline si frumoase. 
23. Si dupa ele au iesit alte sapte spice slabe, seci si palite de vantul de rasarit; 
24. Si cele sapte spice seci si palite au mancat pe cele sapte spice frumoase si pline. Am povestit acestea magilor, dar nimeni nu mi le-a talcuit". 
25. Atunci a zis Iosif catre Faraon: "Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu a vestit lui Faraon cele ce voieste sa faca. 
26. Cele sapte vaci frumoase inseamna sapte ani; cele sapte spice frumoase inseamna sapte ani; visul lui Faraon este unul. 
27. Cele sapte vaci urate si slabe, care au iesit dupa ele, inseamna sapte ani; de asemenea si cele sapte spice, seci si palite de vantul de rasarit, inseamna sapte ani. Vor fi sapte ani de foamete. 
28. Iata pentru ce am spus eu lui Faraon ca Dumnezeu a aratat lui cele ce voieste sa faca. 
29. Iata, vin sapte ani de belsug mare in tot pamantul Egiptului. 
30. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete si se va uita tot belsugul acela in pamantul Egiptului si foametea va secatui toata tara. 
31. Si belsugul de altadata nu se va mai simti in tara, dupa foametea care va urma, ca va fi foarte grea. 
32. Iar ca visul s-a aratat de doua ori lui Faraon, aceasta inseamna ca lucrul este hotarat de Dumnezeu si ca El se grabeste sa-l plineasca. 
33. Si acum sa aleaga Faraon un barbat priceput si intelept si sa-l puna peste pamantul Egiptului. 
34. Sa porunceasca dar Faraon sa se puna supraveghetori peste tara, ca sa adune in cei sapte ani de belsug a cincea parte din toate roadele pamantului Egiptului. 
35. Sa stranga aceia toata painea de prisos in acesti ani buni ce vin si s-o adune in cetatile painii, sub mana lui Faraon, si sa o pastreze spre hrana; 
36. Hrana aceasta va fi de rezerva in tara pentru cei sapte ani de foamete, care vor urma in tara Egiptului, ca sa nu piara tara de foame". 
37. Aceasta a placut lui Faraon si tuturor dregatorilor lui. 
38. Si a zis Faraon catre toti dregatorii sai: "Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?" 
39. Apoi a zis Faraon catre Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai intelept si mai priceput decat tine. 
40. Sa fii dar tu peste casa mea. De cuvantul tau se va povatui tot poporul meu si numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine!" 
41. Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iata, eu te pun astazi peste tot pamantul Egiptului!" 
42. Si si-a scos Faraon inelul din degetul sau si l-a pus in degetul lui Iosif, l-a imbracat cu haina de vison si i-a pus lant de aur imprejurul gatului lui. 
43. Apoi a poruncit sa fie purtat in a doua trasura a sa si sa strige inaintea lui: "Cadeti in genunchi!" Si asa a fost Iosif pus peste tot pamantul Egiptului. 
44. Si a zis iarasi Faraon catre Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar fara stirea ta, nimeni nu are sa-si miste nici mana sa, nici piciorul sau, in tot pamantul Egiptului!" 
45. Si a pus Faraon lui Iosif numele Tafnat-Paneah si i-a dat de sotie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis. 
46. Iosif era de treizeci de ani cand s-a infatisat inaintea lui Faraon, regele Egiptului. Iesind dupa aceea de la fata lui Faraon, Iosif s-a dus sa vada toata tara Egiptului. 
47. Si a rodit pamantul in cei sapte ani de belsug cate un pumn dintr-un graunte. 
48. Si a adunat Iosif in cei sapte ani, care au fost cu belsug in tara Egiptului, toata painea de prisos si a pus painea prin cetati; in fiecare cetate a strans painea din tinuturile dimprejurul ei. 
49. Astfel a strans Iosif grau mult foarte, ca nisipul marii, incat nici seama nu se mai tinea, caci nu se mai putea socoti. 
50. Dar inainte de a sosi anii de foamete, lui Iosif i s-au nascut doi fii, pe care i-a nascut Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis. 
51. Celui intai-nascut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru ca si-a zis: "M-a invrednicit Dumnezeu sa uit toate necazurile mele si toate ale casei tatalui meu"; 
52. Iar celuilalt i-a pus numele Efraim, pentru ca si-a zis: "Dumnezeu m-a facut roditor in pamantul suferintei mele". 
53. Iar dupa ce au trecut cei sapte ani de belsug, care au fost in tara Egiptului, 
54. Au venit cei sapte ani de foamete, dupa cum spusese Iosif. Atunci s-a facut foamete in tot pamantul, dar in toata tara Egiptului era paine. 
55. Cand insa a inceput sa sufere de foame si toata tara Egiptului, atunci poporul a inceput a cere paine la Faraon, iar Faraon a zis catre toti Egiptenii: "Duceti-va la Iosif si faceti cum va va zice el!" 
56. Asadar, fiind foamete pe toata fata pamantului, a deschis Iosif toate jitnitele si a inceput a vinde paine tuturor Egiptenilor. 
57. Si veneau din toate tarile in Egipt, sa cumpere paine de la Iosif, caci foametea se intinsese peste tot pamantul. 

CAPITOLUL 42 
Fratii lui Iosif in Egipt. 

1. Afland Iacov ca este grau in Egipt, a zis catre fiii sai: "Ce va uitati unul la altul? 
2. Iata, am auzit ca este grau in Egipt. Duceti-va acolo si cumparati putine bucate, ca sa traim si sa nu murim!" 
3. Atunci cei zece din fratii lui Iosif s-au dus sa cumpere grau din Egipt, 
4. Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fratii lui, caci zicea: "Nu cumva sa i se intample vreun rau!" 
5. Au venit deci fiii lui Israel impreuna cu altii, care se pogorau sa cumpere grau, caci era foamete si in pamantul Canaanului. 
6. Iar Iosif era capetenie peste tara Egiptului si tot el vindea la tot poporul tarii. Si sosind fratii lui Iosif, i s-au inchinat lui pana la pamant. 
7. Cand a vazut Iosif pe fratii sai, i-a cunoscut, dar s-a prefacut ca este strain de ei, le-a grait aspru si le-a zis: "De unde ati venit?" Iar ei au zis: "Din pamantul Canaanului, sa cumparam bucate!" 
8. Iosif insa a cunoscut pe fratii sai, iar ei nu l-au cunoscut. 
9. Atunci si-a adus aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, si le-a zis: "Spioni sunteti si ati venit sa iscoditi locurile slabe ale tarii!" 
10. Zis-au ei: "Ba nu, domnul nostru! Robii tai au venit sa cumpere bucate. 
11. Toti suntem feciorii unui om si suntem oameni cinstiti. Robii tai nu sunt spioni!" 
12. Iar el le-a zis: "Ba nu! Ci ati venit sa spionati partile slabe ale tarii". 
13. Ei insa au raspuns: "Noi, robii tai, suntem doisprezece frati din pamantul Canaan: cel mai mic e astazi cu tatal nostru, iar unul nu mai traieste". 
14. Iosif insa le-a zis: "E tocmai cum v-am spus eu, cand am zis ca sunteti spioni. 
15. Iata cu ce veti dovedi: pe viata lui Faraon, nu veti iesi de aici, pana nu va veni aci fratele vostru cel mai mic. 
16. Trimiteti dar pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar ceilalti veti fi inchisi pana se vor dovedi spusele voastre de sunt adevarate sau nu; iar de nu, pe viata lui Faraon, sunteti cu adevarat spioni". 
17. Si i-a pus sub paza vreme de trei zile. 
18. Iar a treia zi a zis Iosif catre ei: "Faceti aceasta ca sa fiti vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu. 
19. De sunteti oameni cinstiti, sa ramana inchis un frate al vostru; iar ceilalti duceti-va si duceti graul ce ati cumparat, ca sa nu sufere de foame familiile voastre. 
20. Dar sa aduceti la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca sa se adevereasca cuvintele voastre, si nu veti muri". Si ei au facut asa. 
21. Ziceau insa unii catre altii: "Cu adevarat suntem pedepsiti pentru pacatul ce am savarsit impotriva fratelui nostru, caci am vazut zbuciumul sufletului lui cand se ruga, si nu ne-a fost mila de el si nu l-am ascultat, si de aceea a venit peste noi urgia aceasta!" 
22. Atunci raspunzand Ruben, le-a zis: "Nu v-am spus eu sa nu faceti nedreptate baiatului? Voi insa nu m-ati ascultat si iata acum sangele lui cere razbunare". 
23. Asa graiau ei intre ei si nu stiau ca Iosif intelege, pentru ca el graise cu ei prin talmaci. 
24. Iar Iosif s-a departat de la ei si a plans. Apoi intorcandu-se iarasi si vorbind cu dansii, a luat dintre ei pe Simeon si l-a legat inaintea ochilor lor. 
25. Dupa aceea a poruncit Iosif sa le umple sacii cu grau si argintul lor sa-l puna fiecaruia in sacul lui si sa le dea si de ale mancarii pe cale. Si li s-a facut asa. 
26. Si punandu-si ei graul pe asini, s-au dus de acolo. 
27. Dar cand au poposit noaptea la gazda, dezlegandu-si unul sacul, ca sa dea de mancare asinului sau, a vazut argintul sau in gura sacului 
28. Si a zis catre fratii sai: "Argintul meu mi s-a dat inapoi si iata-l in sacul meu". Atunci s-a tulburat inima lor si cu spaima zicea unul catre altul: "Ce a facut, oare, Dumnezeu cu noi?" 
29. Iar daca au venit la Iacov, tatal lor, in tara Canaan, i-au povestit toate cate li se intamplase, zicand: 
30. "Stapanul tarii aceleia a grait cu noi aspru si ne-a pus sub paza, ca pe niste spioni ai tarii aceleia. 
31. Noi insa i-am spus ca suntem oameni cinstiti; ca nu suntem spioni; 
32. Ca suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi tata; ca unul din noi nu mai traieste, iar cel mai mic e cu tatal nostru in pamantul Canaan. 
33. Insa omul, stapanul tarii aceleia, ne-a zis: "Iata cum am sa aflu eu de sunteti oameni cinstiti: lasati aici la mine pe un frate, iar graul ce ari cumparat luati-l si va duceti la casele voastre; 
34. Sa aduceri insa la mine pe fratele vostru cel mai mic si atunci voi sti ca nu sunteti spioni, ci oameni de pace, si va voi da pe fratele vostru si veti putea face cumparaturi in tara aceasta". 
35. Dar desertand ei sacii lor, iata, legatura cu argintul fiecaruia era in sacul sau; si vazandu-si ei legaturile cu argintul lor, s-au spaimantat si ei si tatal lor. 
36. Atunci, Iacov, tatal lor, a zis catre ei: "M-ati lasat fara copii! Iosif nu mai este! Simeon nu mai este! Si acum sa-mi luati si pe Veniamin? Toate au venit pe capul meu!" 
37. Raspunzand insa Ruben a zis catre tatal sau: "Da-l in seama mea si ti-l voi aduce; raspund eu de el; iar de nu ti-l voi aduce, sa omori pe cei doi feciori ai mei!" 
38. Dar el a zis: "Fiul meu nu se va pogori cu voi in Egipt, pentru ca fratele lui a murit si numai el mi-a mai ramas. Si de i s-ar intampla vreun rau in calea in care aveti a merge, ati pogori caruntetile mele cu intristare in locuinta mortilor!" 

CAPITOLUL 43 
A doua calatorie a fratilor lui Iosif in Egipt. 

1. Dar intarindu-se foametea pe pamant, 
2. Si ispravind de mancat graul ce-l adusesera din Egipt, a zis tatal lor catre ei: "Duceti-va iar de mai cumparati bucate!" 
3. Raspunsu-i-a Iuda si a zis: "Omul acela, stapanul tarii, ne-a grait cu juramant si ne-a zis: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, nu veti mai vedea fata mea. 
4. Deci, daca trimiti pe fratele nostru cu noi, ne ducem sa-ti cumparam bucate; 
5. Iar de nu trimiti pe fratele nostru cu noi, nu ne ducem, caci omul acela a zis: Nu veti mai vedea fata mea, de nu va veni cu voi fratele vostru!" 
6. Zis-a Israel: "De ce mi-ati facut raul acesta, spunand omului aceluia ca mai aveti un frate?" 
7. Iar ei au raspuns: "Omul acela a intrebat despre noi si despre neamul nostru, zicand: Mai traieste oare tatal vostru si mai aveti voi vreun frate? Si noi i-am raspuns la aceste intrebari. N-am stiut ca ne va zice: Aduceti pe fratele vostru!" 
8. Iuda insa a zis catre Israel, tatal sau: "Trimite baiatul cu mine si sa ne sculam sa mergem, ca sa traim si sa nu murim nici noi, nici tu, nici copiii nostri. 
9. Raspund eu de el. Din mana mea sa-l ceri. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi infatisa, sa raman vinovat fata de tine in toate zilele vietii mele. 
10. De n-am fi zabovit atat, ne-am fi intors acum a doua oara". 
11. Zis-a Israel, tatal lor, catre ei: "Daca este asa, iata ce sa faceti: luati in sacii vostri din roadele pamantului acestuia si duceti ca dar omului aceluia: putin balsam si putina miere, tamaie si smirna, migdale si fistic. 
12. Luati si alt argint cu voi, iar argintul care v-a fost pus inapoi in sacii vostri intoarceti-l cu mainile voastre; poate ca a fost pus din greseala. 
13. Luati si pe fratele vostru si, sculandu-va, mergeti iar la omul acela. 
14. Iar Dumnezeul cel Atotputernic sa va dea trecere la omul acela, ca sa va dea si pe celalalt frate al vostru, si pe Veniamin. Cat despre mine, apoi de-mi va fi dat sa raman fara copii, atunci sa raman!" 
15. Si au luat ei darurile acestea; luat-au si argint, de doua ori mai mult, si pe Veniamin si, sculandu-se, au plecat in Egipt si s-au infatisat inaintea lui Iosif. 
16. Iar Iosif, vazand printre ei si pe Veniamin, fratele sau cel de o mama cu el, a zis catre ispravnicul casei sale: "Baga pe oamenii aceia in casa si junghie din vite si gateste, pentru ca la amiaza oamenii aceia au sa manance la masa cu mine!" 
17. A facut deci omul acela cum ii poruncise Iosif: a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif. 
18. Iar oamenii aceia, vazand ca i-au bagat in casa lui Iosif, au zis: "Pentru argintul, care ni s-a inapoiat deunazi in sacii nostri, ne baga inauntru, ca sa se lege de noi si sa ne napastuiasca si sa ne ia robi pe noi si asinii nostri". 
19. Atunci apropiindu-se ei de ispravnicul casei lui Iosif, au grait cu dansul, la usa casei, si au zis: 
20. "0, domnul nostru! Noi am mai venit o data sa cumparam bucate, 
21. Dar s-a intamplat ca, ajungand la popasul de noapte si dezlegand sacii nostri, iata argintul fiecaruia era in sacul lui; si acum tot argintul nostru, dupa greutatea lui, il inapoiem cu mainile noastre; 
22. Iar pentru cumparat bucate, acum am adus alt argint, si nu stim cine a pus argintul in sacii nostri". 
23. Iar acela le-a zis: "Fiti linistiti si nu va temeti; Dumnezeul vostru s i Dumnezeul tatalui vostru v-a dat comoara in sacii vostri, caci eu am primit tot argintul cuvenit de la voi". Si le-a adus pe Simeon. 
24. Apoi omul acela a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif si le-a dat apa de si-au spalat picioarele; si a dat si nutret pentru asinii lor. 
25. Iar ei si-au pregatit darurile pana la amiaza, cand avea sa vina Iosif, caci auzisera ca vor pranzi acolo. 
26. Dupa ce a venit Iosif acasa, i-au adus in casa darurile ce aveau cu ei si i s-au inchinat cu fetele pana la pamant. 
27. El insa i-a intrebat: "Cum va aflati?" Apoi a zis: "E sanatos batranul vostru tata, de care mi-ati vorbit deunazi? Mai traieste el oare?" 
28. Iar ei au zis: "Tatal nostru, robul tau, e sanatos si traieste!" Si Iosif a zis: "Binecuvantat de Dumnezeu este omul acela!" Iar ei s-au plecat si i s-au inchinat. 
29. Si ridicandu-si Iosif ochii si vazand pe Veniamin, fratele sau de o mama cu el, a zis: "Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus ca-l veti aduce la mine?" Iar ei au raspuns: "Acesta!" Si a zis Iosif catre el: "Dumnezeu sa Se milostiveasca spre tine, fiule!" 
30. Dar s-a departat Iosif repede, pentru ca inima sa ardea pentru fratele sau si cauta sa planga. Si intrand in camera sa, a plans acolo. 
31. Apoi, spalandu-si fata, a iesit si stapanindu-se a zis: "Dati mancarea!" 
32. Si i s-a dat lui deosebi si lor iarasi deosebi, si Egiptenilor celor ce mancau cu dansii tot deosebi, caci Egiptenii nu puteau sa manance la un loc cu Evreii, pentru ca acestia sunt spurcati pentru Egipteni. 
33. Si s-au asezat ei inaintea lui, cel intai-nascut dupa varsta lui si cel mai tanar dupa varsta lui, si se mirau intre ei oamenii acestia. 
34. Apoi el a dat fiecaruia portii de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decat a celorlalti. Si au baut si s-au veselit cu el. 

CAPITOLUL 44 
Spaima fratilor lui Iosif 

1. Dupa aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale si i-a zis: "Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cat vor putea duce, si argintul fiecaruia sa-l pui in gura sacului lui. 
2. Iar cupa mea cea de argint sa o pui in sacul celui mai mic, cu pretul graului lui". Si a facut acela dupa cuvantul lui Iosif, cum poruncise el. 
3. Iar dimineata, in revarsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora si asinilor lor. 
4. Dar iesind din cetate, ei nu s-au dus departe si iata ca Iosif zise ispravnicului casei sale: "Scoala si alearga dupa oamenii aceia si, daca-i vei ajunge, sa le zici: "De ce mi-ati rasplatit cu rau pentru bine? 
5. De ce mi-ati furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stapanul meu si in care ghiceste? Ceea ce ati facut ati facut rau!" 
6. Si ajungandu-i, le-a zis cuvintele acestea. 
7. Iar ei au raspuns: "De ce graieste domnul vorbele acestea? Noi, robii tai, n-am facut asa fapta. 
8. Daca noi si argintul ce l-am gasit in sacii nostri ti l-am adus inapoi din tara Canaan, cum dar sa furam din casa stapanului tau argint sau aur? 
9. Acela dintre robii tai, la care se va gasi cupa, sa moara, iar noi sa fim robii domnului nostru!" 
10. Zis-a lor acela: "Bine: cum ati zis, asa sa fie! Acela, la care se va gasi cupa, sa-mi fie rob, iar voi veti fi nevinovati!" 
11. Atunci fiecare a dat repede jos sacul sau si si-a dezlegat fiecare sacul, 
12. Iar acela a cautat, incepand de la cel mai mare si ispravind cu cel mai mic; si a gasit cupa in sacul lui Veniamin. 
13. Atunci ei si-au rupt hainele si, punandu-si fiecare sacul sau pe asinul sau, s-au intors in cetate. 
14. Si a intrat Iuda si fratii sai la Iosif, ca era inca acolo, si au cazut la pamant inaintea lui; 
15. Iar Iosif le-a zis: "Pentru ce ati facut o fapta ca aceasta? Au n-ati stiut voi ca un om ca mine va ghici tainuirea?" 
16. Zis-a Iuda: "Ce sa raspundem domnului nostru, sau ce sa zicem, sau cu ce sa ne dezvinovatim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tai. Iata acum suntem robii domnului nostru si noi si acela la care s-a gasit cupa! " 
17. Iosif insa le-a zis: "Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob imi va fi acela la care s-a gasit cupa, iar voi duceti-va cu pace la tatal vostru". 
18. Atunci, apropiindu-se de el, Iuda a zis: "Stapanul meu, ingaduie robului tau sa spuna o vorba inaintea ta si sa nu te manii pe robul tau, caci tu esti ca si Faraon. 
19. Domnul meu a intrebat pe robii tai si a zis: "Aveti voi tata sau frate?" 
20. Si noi am spus domnului nostru: Avem tata batran si un fiu mai mic, copilul batranetilor sale, al carui frate a murit si a ramas numai el singur de la mama lui si tatal sau il iubeste. 
21. Iar tu ai zis catre robii tai: Aduceti-l pe acela la mine, ca sa-l vad. 
22. Atunci noi am spus domnului nostru: Baiatul nu poate parasi pe tatal lui, caci, de ar parasi el pe tatal lui, acesta ar muri. 
23. Tu insa ai zis catre robii tai: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, sa nu va mai aratati inaintea mea. 
24. Si daca ne-am intors noi la tatal nostru si al tau rob, i-am povestit lui vorbele domnului nostru; 
25. Iar cand tatal nostru ne-a zis: "Duceti-va iar, de mai cumparati putine bucate", 
26. Noi atunci, i-am raspuns: "Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru cel mai mic, ne ducem, pentru ca nu putem sa mai vedem fata omului aceluia, de nu va veni cu noi si fratele nostru cel mai mic". 
27. Atunci tatal nostru si al tau rob ne-a zis: "Voi stiti ca femeia mea mi-a nascut doi fii: 
28. Unul s-a dus de la mine si eu am zis: De buna seama a fost sfasiat si pana acum nu l-am mai vazut. 
29. De-mi veti lua si pe acesta de la ochii mei si i se va intampla pe cale vreun rau, veti pogori caruntetile mele amarate in mormant". 
30. Deci, de ma voi intoarce acum la tatal nostru si al tau rob, si nu va fi cu noi baiatul, de al carui suflet este legat sufletul sau, si de va vedea el ca nu este baiatul, va muri; 
31. Si asa robii tai vor pogori caruntetile tatalui lor si ale robului tau cu amaraciune in mormant. 
32. Si apoi eu, robul tau, m-am prins chezas la tatal meu pentru baiat si am zis: De nu ti-l voi aduce si nu ti-l voi infatisa, sa raman eu vinovat inaintea tatalui meu in toate zilele vietii mele. 
33. Deci, sa raman eu, robul tau, rob la domnul meu in locul baiatului, iar baiatul sa se intoarca cu fratii sai. 
34. Caci cum ma voi duce eu la tatal meu, de nu va fi baiatul cu mine? Nu vreau sa vad durerea ce ar ajunge pe tatal meu!" 

CAPITOLUL 45 
Iosif se face cunoscut fratilor sai. 

1. Atunci Iosif, nemaiputandu-se stapani inaintea tuturor celor ce erau de fata, a strigat: "Dati afara de aici pe toti!" Si nemairamanand nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fratilor sai, 
2. Plangand tare, si au auzit toti Egiptenii si s-a auzit si in casa lui Faraon. 
3. Si a zis Iosif catre fratii sai: "Eu sunt Iosif. Mai traieste oare tatal meu?" Fratii lui insa nu i-au putut raspunde, ca erau cuprinsi de frica. 
4. Apoi Iosif a zis catre fratii sai: "Apropiati-va de mine!" Si ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ati vandut in Egipt. 
5. Acum insa sa nu va intristati, nici sa va para rau ca m-ati vandut aici, ca Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra pentru pastrarea vietii voastre. 
6. Ca iata, doi ani sunt de cand foametea bantuie in aceasta tara si mai sunt inca cinci ani, in care nu va fi nici aratura, nici seceris. 
7. Caci Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra, ca sa pastrez o ramasita in tara voastra si sa va gatesc mijloc de trai in tara aceasta si sa crute viata voastra printr-o slavita izbavire. 
8. Deci nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a facut ca un tata lui Faraon, domn peste toata casa lui si stapan peste tot pamantul Egiptului. 
9. Grabiti-va de va duceti la tatal meu si-i spuneti: "Asa zice fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a facut stapan peste tot Egiptul; vino dar la mine si nu zabovi; 
10. Vei locui in pamantul Gosen si vei fi aproape de mine, tu, feciorii tai si feciorii feciorilor tai, oile tale, vitele tale si toate cate sunt ale tale; 
11. Si te voi hrani acolo, ca foametea va mai tine inca cinci ani, ca sa nu pieri tu, nici feciorii tai, nici toate ale tale. 
12. Iata, ochii vostri si ochii fratelui meu Veniamin vad ca gura mea graieste cu voi. 
13. Spuneti dar tatalui meu toata slava mea cea din Egipt si cate ati vazut si va grabiti sa aduceti pe tatal meu aici!" 
14. Apoi, cazand el pe grumajii lui Veniamin, fratele sau, a plans, si Veniamin a plans si el pe grumazul lui. 
15. Dupa aceea a sarutat pe toti fratii sai si a plans cu ei. Dupa aceasta i-au grait si fratii lui. 
16. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunandu-se: "Au venit fratii lui Iosif". Si s-a bucurat Faraon si slujitorii lui. 
17. Si a zis Faraon catre Iosif: "Spune fratilor tai: Iata ce sa faceti: Incarcati dobitoacele voastre cu paine si va duceti in pamantul Canaan; 
18. Si luand pe tatal vostru si familiile voastre, veniti la mine si va voi da cel mai bun loc din tara Egiptului si veti manca din belsugul pamantului". 
19. Si-ti mai poruncesc sa le zici: "Iata ce sa mai faceti: luati-va carute din tara Egiptului pentru copiii vostri si pentru femeile voastre si, luand pe tatal vostru, veniti. 
20. Sa nu va para rau dupa locurile voastre, ca va voi da cel mai bun pamant din toata tara Egiptului". 
21. Si fiii lui Israel au facut asa. Iar Iosif le-a dat carute dupa porunca lui Faraon; datu-le-a si merinde de drum. 
22. Apoi fiecaruia din ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat si trei sute de arginti, precum si cinci randuri de haine. 
23. De asemenea a trimis si tatalui sau, afara de acestea, zece asini incarcati cu cele mai bune lucruri din Egipt si zece asine incarcate cu grau, cu paine si cu merinde, ca sa aiba pe cale. 
24. Asa a dat drumul fratilor sai si ei au plecat; iar la plecare le-a zis: "Sa nu va sfaditi pe cale!" 
25. Si plecand din Egipt, ei au venit in tara Canaan, la Iacov, tatal lor, 
26. Si l-au vestit, zicand: "Iosif, fiul tau, traieste si el domneste astazi peste toata tara Egiptului". Inima lui Iacov insa ramase rece si nu-i credea pe ei. 
27. Iar daca i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, si daca a vazut carutele, pe care le trimisese Iosif, ca sa-l aduca, atunci s-a inviorat duhul lui Iacov, tatal lor, 
28. Si a zis Israel: "Destul! Iosif  fiul meu, traieste inca! Voi merge sa-l vad inainte de a muri!" 

CAPITOLUL 46 
Stramutarea lui Iacov si a fiilor sai in Egipt. 

1. Sculandu-se deci Israel cu toate cate avea, a mers la Beer-Seba si a adus jertfa Dumnezeului tatalui sau Isaac. 
2. Atunci a zis Dumnezeu catre Israel noaptea in vis: "Iacove, Iacove!" Iar el a raspuns: "Iata-ma!" 
3. Si Dumnezeu a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tatalui tau, nu te teme a te duce in Egipt, caci acolo am sa te fac neam mare. 
4. Am sa merg cu tine in Egipt Eu Insumi si tot Eu am sa te scot de acolo, iar Iosif iti va inchide ochii cu mana sa!" 
5. Dupa aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Seba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatal lor, si pe copiii lor si pe femeile lor in carutele pe care le trimisese Iosif, ca sa-l aduca. 
6. Luand deci Iacov averile sale si toate vitele ce agonisise in pamantul Canaan, el a mers in Egipt impreuna cu tot neamul lui. 
7. Si a adus el impreuna cu sine in Egipt pe fiii si nepotii sai, pe fiicele, nepoatele sale si tot neamul sau. 
8. Iar numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt, sunt acestea: Iacov si fiii lui: Ruben, intaiul-nascut al lui Iacov. 
9. Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Hetron si Carmi. 
10. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, Tohar si Saul, fiii canaaneencii. 
11. Fiii lui Levi: Gherson, Cahat si Merari. 
12. Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Sela, Fares si Zara. Insa Ir si Onan au murit in tara Canaanului. Iar fiii lui Fares erau Hesron si Hamul. 
13. Fiii lui Isahar erau Tola si Fua, Iasub si Simron. 
14. Fiii lui Zabulon erau: Sered, Elon si Iahleel. 
15. Acestia sunt feciorii si nepotii Liei, pe care i-a nascut ea lui Iacov in Mesopotamia, ca si pe Dina, fata lui: de toti treizeci si trei de suflete, baieti si fete. 
16. Fiii lui Gad erau: Tifion, Haghi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areli. 
17. Fiii lui Aser erau: Imna si Isva, Isvi, Bria si Serah, sora lor. Iar Bria a avut pe Heber si Malkiel. 
18. Acestia sunt feciorii si nepotii Zilpei, pe care Laban a dat-o Liei, fiica sa. Ea a nascut lui Iacov saisprezece suflete. 
19. Fiii Rahilei, sotia lui Iacov, erau: Iosif si Veniamin. 
20. Lui Iosif i s-au nascut in tara Egiptului Manase si Efraim, pe care i-a nascut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul cel mare din Iliopolis. Fiul lui Manase, pe care i l-a nascut tiitoarea sa Sira este Machir; iar lui Machir i s-a nascut Galaad; iar fiii lui Efraim, fratele lui Manase, au fost: Sutalaam si Taam; Sutalaam a avut de fiu pe Edom. 
21. Fiii lui Veniamin au fost: Bela, Becher si Asbel; fiii lui Bela au fost: Ghera si Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard. 
22. Acestia sunt fiii si nepotii Rahilei, care i s-au nascut lui Iacov: de toti paisprezece suflete. 
23. Fiul lui Dan a fost: Husim. 
24. Fiii lui Neftali au fost: Iahteel, Guni, Ieter si Silem. 
25. Acestia sunt feciorii si nepotii Bilhai, pe care Laban a dat-o roaba fiicei sale Rahila. Ea a nascut lui Iacov de toate sapte suflete. 
26. Iar sufletele, care au intrat cu Iacov in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost de toate saizeci si sase afara de femeile fiilor lui Iacov. 
27. Fiii lui Iosif, nascuti in Egipt, erau de toti noua suflete. Deci, de toate, sufletele casei lui Iacov, care au venit in Egipt cu el, au fost saptezeci si cinci. 
28. Atunci a trimis Iacov pe Iuda inaintea sa, la Iosif, ca sa-l intampine la Ieroonpolis, in tinutul Gosen. 
29. Iar Iosif, inhamandu-si caii la caruta sa, a iesit in intampinarea lui Israel, tatal sau, la Ieroonpolis si, vazandu-l, a cazut pe grumazul lui si a plans mult pe grumazul lui. 
30. Israel insa a zis catre Iosif: "De acum pot sa mor, ca am vazut fata ta si ca traiesti inca". 
31. Iar Iosif a zis catre fratii sai si catre casa tatalui sau: "Ma duc sa vestesc pe Faraon si sa-i zic: Fratii mei si casa tatalui meu, care erau in pamantul Canaan, au venit la mine. 
32. Acesti oameni sunt pastori de oi, caci traiesc din cresterea vitelor, si au adus cu ei oile si vitele lor si toate cate au. 
33. Si daca va va chema Faraon si va va zice: "Cu ce va indeletniciti?" 
34. Sa-i raspundeti: "Robii tai am fost crescatori de vite din tineretile noastre pana acum, si noi si parintii nostri", ca astfel sa va aseze in pamantul Gosen. Caci pentru Egipteni este spurcat tot pastorul de oi. 

CAPITOLUL 47 
Iacov inaintea lui Faraon. 

l. Mergand deci Iosif a vestit pe Faraon, zicand: "Tatal meu si fratii mei, cu vitele lor marunte si mari si cu toate cate au, au venit din pamantul Canaan si iata sunt in tinutul Gosen!" 
2. Luand apoi pe cinci dintre fratii sai, i-a infatisat lui Faraon. 
3. Iar Faraon a zis catre fratii lui Iosif: "Cu ce va indeletniciti voi?" Si ei au raspuns lui Faraon: "Robii tai sunt un neam de pastori de oi, din tata in fiu". 
4. Apoi au zis iarasi catre Faraon: "Am venit sa locuim in pamantul acesta, caci nu se gaseste pasune pentru vitele robilor tai, pentru ca in tara Canaan e foamete mare. ingaduie dar robilor tai sa se aseze in tinutul Gosen!" 
5. Iar Faraon a zis catre Iosif: "Tatal tau si fratii tai au venit la tine. 
6, Iata, pamantul Egiptului iti sta inainte; asaza pe tatal tau si pe fratii tai in cel mai bun loc din tara. Sa locuiasca ei in pamantul Gosen, si de cunosti printre ei oameni priceputi, pune-i supraveghetori peste vitele mele!" 
7. Apoi a adus Iosif inauntru pe Iacov, tatal sau, si l-a infatisat inaintea lui Faraon si a binecuvantat Iacov pe Faraon; 
8. Iar Faraon a zis catre Iacov: "Cati sunt anii vietii tale?" 
9. Raspuns-a Iacov lui Faraon: "Zilele pribegiei mele sunt o suta treizeci de ani. Putine si grele au fost zilele vietii mele si n-am ajuns zilele anilor vietii parintilor mei, cat au pribegit ei in zilele lor". 
10. Si iarasi a binecuvantat Iacov pe Faraon si a iesit de la Faraon. 
11. Deci a asezat Iosif pe tatal sau si pe fratii sai si le-a dat mosie in tara Egiptului, in cea mai buna parte a tarii, in pamantul Ramses (Gosen), cum ii poruncise Faraon. 
12. Si dadea Iosif tatalui sau si fratilor sai si la toata casa tatalui sau paine dupa trebuinta familiei fiecaruia. 
13. In vremea aceea nu era paine in tot pamantul, pentru ca se intetise foametea foarte tare, incat tara Egiptului si pamantul Canaan se istovisera de foamete. 
14. Si a adunat Iosif tot argintul, ce era in tara Egiptului si in tara Canaanului, pe graul ce se cumpara; de la el. Si a adus Iosif argintul tot in casa lui Faraon. 
15. Cand s-a sfarsit tot argintul in tara Egiptului si in tara Canaanului, au venit atunci toti Egiptenii la Iosif si au zis: "Da-ne paine! De ce sa murim sub ochii tai? Ca s-a sfarsit argintul". 
16. Iar Iosif le-a zis: "Aduceti vitele voastre si va voi da paine pe vitele voastre, daca vi s-a terminat argintul". 
17. Si au adus ei la Iosif vitele lor si le-a dat Iosif paine pe cai si pe oi, pe boi si pe asini; si anul acela i-a hranit cu paine pentru toate vitele lor. 
18. Iar daca a trecut anul acela, au venit in anul urmator si i-au zis: "Nu vom ascunde de domnul nostru, ca argintul nostru s-a sfarsit si vitele noastre sunt la domnul nostru si nimic nu ne-a mai ramas sa-i dam decat trupurile si pamanturile noastre. 
19. De ce sa pierim sub ochii tai si noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne pe paine, pe noi cu pamanturile noastre, si vom fi robi lui Faraon, noi si pamanturile noastre, iar tu sa ne dai samanta ca sa traim si sa nu murim si ca ogoarele sa nu ramana paragina". 
20. Si a cumparat Iosif pentru Faraon tot pamantul Egiptului, pentru ca Egiptenii si-au vandut fiecare pamantul sau lui Faraon, ca-i istovise foametea; si a ajuns tot pamantul al lui Faraon. 
21. De asemenea si pe popor l-a facut rob lui, de la un capat al Egiptului pana la celalalt. 
22. Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat Iosif, caci preotilor le era randuita de la Faraon portie si se hraneau din portia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu si-au vandut ei pamantul. 
23. Atunci a zis Iosif catre popor: "Iata, eu v-am cumparat astazi pentru Faraon si pe voi si pamantul vostru. Luati-va samanta si semanati pamantul. 
24. Si la seceris sa dati a cincea parte lui Faraon, iar patru parti sa va ramana voua pentru semanatul ogoarelor, pentru hrana voastra si a celor ce sunt in casele voastre si pentru hrana copiilor vostri". 
25. Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viata! Sa aflam mila in ochii domnului nostru si sa fim robi lui Faraon!" 
26. Si le-a pus Iosif lege, care-i pana astazi in tara Egiptului, ca a cincea parte sa se dea lui Faraon, scutit fiind numai pamantul preotilor, care nu era al lui Faraon. 
27. Astfel s-a asezat Israel in tara Egiptului, in tinutul Gosen, si l-a mostenit si a crescut si s-a inmultit foarte tare. 
28. Iacov a mai trait in tara Egiptului saptesprezece ani. Zilele vietii lui Iacov au fost deci o suta patruzeci si sapte de ani. 
29. Apoi venindu-i lui vremea sa moara, Israel a chemat pe fiul sau Iosif, si i-a zis: "De am aflat har in ochii tai, pune-ti mana pe coapsa mea si jura ca vei face mila si dreptate cu mine, sa nu ma ingropi in Egipt! 
30. Cand voi adormi ca parintii mei, ma vei scoate din Egipt si ma vei ingropa in mormantul lor". Iar Iosif a zis: "Voi face dupa cuvantul tau!" 
31. Iacov insa a zis: "Jura-mi!" Si i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a inchinat la varful toiagului sau. 

CAPITOLUL 48 
Iacov binecuvanteaza pe fiii lui Iosif. 

l. Dupa aceea i s-a spus lui Iosif: "Tatal tau e bolnav". Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai sai, pe Manase si pe Efraim, si a venit la Iacov. 
2. Si i s-a dat de veste lui Iacov, spunandu-i-se: "Iata Iosif, fiul tau, vine sa te vada". Si Israel, adunandu-si puterile sale, s-a ridicat in pat. 
3. Si a zis Iacov catre Iosif: "Dumnezeu Atotputernicul mi S-a aratat in Luz, in pamantul Canaan si m-a binecuvantat. 
4. Si mi-a zis: "Iata, te voi creste si te voi inmulti, si voi ridica din tine multime de popoare, si pamantul acesta il voi da urmasilor tai, ca mostenire vesnica". 
5. Acum deci cei doi fii ai tai, care ti s-au nascut in pamantul Egiptului, inainte de a veni eu la tine in Egipt, sa fie ai mei; Efraim si Manase sa fie ai mei, ca Ruben si Simeon. 
6. Iar copiii, ce se vor naste de acum din tine, sa fie ai tai si se vor numi ei cu numele fratilor lor, in triburile acelora. 
7. Cand veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, in pamantul Canaan, putin inainte de a ajunge la Efrata, si am ingropat-o acolo, langa drumul spre Efrata sau Betleem". 
8. Vazand apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: "Cine sunt acestia?" 
9. Raspuns-a Iosif tatalui sau: "Acestia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!" Iar Iacov a zis: "Apropie-i de mine ca sa-i binecuvantez!" 
10. Ochii lui Israel insa erau intunecati de batranete si nu mai puteau sa vada. Si a apropiat Iosif pe fiii sai de el, iar el i-a imbratisat si i-a sarutat. 
11. Apoi a zis iarasi Israel catre Iosif: "Nu nadajduiam sa mai vad fata ta si iata Dumnezeu mi-a aratat si pe urmasii tai". 
12. Si departandu-i de genunchii tatalui sau, Iosif i s-a inchinat lui Israel pana la pamant. 
13. Dupa aceea luand Iosif pe cei doi fii ai sai, pe Efraim cu dreapta sa in fata stangei lui Israel, iar pe Manase cu stanga sa in fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. 
14. Israel insa si-a intins mana sa cea dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, desi acesta era mai mic, iar stanga si-a pus-o pe capul lui Manase. Inadins si-a incrucisat mainile, desi Manase era intaiul nascut. 
15. Si i-a binecuvantat, zicand: "Dumnezeul, inaintea Caruia au umblat parintii mei: Avraam si Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a calauzit de cand sunt si pana in ziua aceasta; 
16. Ingerul ce m-a izbavit pe mine de tot raul sa binecuvanteze pruncii acestia, sa poarte ei numele meu si numele parintilor mei: Avraam si Isaac, si sa creasca din ei multime mare pe pamant!" 
17. Si Iosif, vazand ca tatal sau si-a pus mana sa cea dreapta pe capul lui Efraim, i-a parut rau si, luand mana tatalui sau ca sa o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase, 
18. A zis catre tatal sau: "Nu asa, tata, ca cestalalt este intaiul nascut. Pune dar pe capul lui mana ta cea dreapta!" 
19. Tatal sau insa n-a voit, ci a zis: "Stiu, fiul meu, stiu! Si din el va iesi un popor si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decat el si din samanta lui vor iesi popoare nenumarate". 
20. Si i-a binecuvantat pe ei in ziua aceea, zicand: "Cu voi se va binecuvanta in Israel si se va zice: Dumnezeu sa te faca asa ca pe Efraim si ca pe Manase!" Si asa a pus mana pe Efraim inaintea lui Manase. 
21. Apoi a zis Israel catre Iosif: "Iata, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi si va va intoarce in tara parintilor vostri. 
22. Deci eu iti dau tie, peste ceea ce au fratii tai, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea si cu arcul meu din mainile Amoreilor". 

CAPITOLUL 49 
Proorocia si moartea lui Iacov. 

1. Apoi a chemat Iacov pe fiii sai si le-a zis: "Adunati-va, ca sa va spun ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi. 
2. Adunati-va si ascultati-ma, fiii lui Iacov, ascultati pe Israel, ascultati pe tatal vostru! 
3. Ruben, intai-nascutul meu, taria mea si incepatura puterii mele, culmea vredniciei si culmea destoiniciei; 
4. Tu ai clocotit ca apa si nu vei avea intaietatea, pentru ca te-ai suit in patul tatalui tau si mi-ai pangarit asternutul pe care te-ai suit. 
5. Fratii Simeon si Levi... Unelte ale cruzimii sunt sabiile lor. 
6. In sfatul lor sa nu intre sufletul meu si in adunarea lor sa nu fie partasa slava mea, caci ei, in mania lor, au ucis oameni si, la supararea lor, au ologit tauri! 
7. Blestemata sa fie mania lor, caci ea a fost silnica, si aprinderea lor, caci a fost cruda; ii voi imparti pe ei in Iacov si ii voi risipi in Israel. 
8. Iudo, pe tine te vor lauda fratii tai. Mainile tale sa fie in ceafa vrajmasilor tai. Inchina-se-vor tie feciorii tatalui tau. 
9. Pui de leu esti, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai intors... El a indoit genunchii si s-a culcat ca un leu, ca o leoaica... Cine-l va destepta? 
10. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmuitor din coapsele sale, pana ce va veni impaciuitorul, Caruia se vor supune popoarele. 
11. Acela isi va lega de vita asinul Sau, de coarda manzul asinei Sale. Spala-va in vin haina Sa si in sange de strugure vesmantul Sau! 
12. Ochii Lui vor scanteia ca vinul si dintii Sai vor fi albi ca laptele. 
13. Zabulon va locui langa mare, va da liman corabiilor si marginea hotarului lui va fi pana la Sidon. 
14. Isahar este ca asinul voinic, care odihneste intre staule. 
15. Vazand ca odihna e buna si tinutul sau gras, isi pleaca umerii sub povara si se face barbat platitor de bir. 
16. Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. 
17. Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calaretul. 
18. In ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne! 
19. Gad, stramtorat va fi de cete inarmate, dar le va stramtora si el pas cu pas. 
20. Din Aser va veni painea cea grasa si regilor le va da mancaruri alese. 
21. Neftali, cerboaica sloboda: el rosteste graiuri minunate. 
22. Iosif, ramura de pom roditor, ramura de pom roditor langa izvor, ramurile lui se revarsa peste ziduri. 
23. Il vor amari si il vor dusmani; inspre el arunca-vor sageti si il vor sili la lupta. 
24. Dar arcul lui va ramane tare si muschii bratului lui intariti, multumita Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este pastorul si taria lui Israel. 
25. De la Dumnezeul tatalui tau, si El te va ajuta; si de la cel Atotputernic - El te va binecuvanta; de la El sa vina binecuvantarile, de sus din ceruri, si binecuvantarile adancului de jos, binecuvantarile sanilor si ale pantecelui. 
26. Binecuvantarile tatalui tau intrec binecuvantarile muntilor celor din veac si frumusetea dealurilor celor vesnice. Aceste binecuvantari sa fie pe capul lui Iosif, pe crestetul celui mai ales intre fratii lui. 
27. Veniamin, lup rapitor, dimineata va manca vanat si prada va imparti seara". 
28. Iata toate cele douasprezece semintii ale lui Israel si iata ce le-a spus tatal lor, cand le-a binecuvantat si a dat fiecareia binecuvantarea cuvenita. 
29. Apoi le-a poruncit: "Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. 
30. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. 
31. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. 
32. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor". 
33. Sfarsind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor sai, si intinzandu-si picioarele sale in pat, si-a dat sfarsitul si s-a adaugat la poporul sau. 

CAPITOLUL 50 
Inmormantarea lui Iacov. Moartea lui Iosif. 

1. Atunci Iosif, cazand pe fata tatalui sau, l-a plans si l-a sarutat. 
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai sai, sa imbalsameze pe tatal sau si doctorii au imbalsamat pe Israel. 
3. Dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, ca atatea zile trebuie pentru imbalsamare, l-au plans Egiptenii saptezeci de zile. 
4. Iar daca au trecut zilele plangerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunavointa in ochii vostri, ziceti lui Faraon asa: 
5. Tatal meu m-a jurat si a zis: Iata, eu am sa mor; tu insa sa ma ingropi in mormantul meu, pe care mi l-am sapat eu in pamantul Canaan. Si acum as vrea sa ma duc ca sa ingrop pe tatal meu si sa ma intorc". si i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, 
6. Iar Faraon a raspuns: "Du-te si ingroapa pe tatal tau, cum te-a jurat el!" 
7. Deci, s-a dus Iosif sa ingroape pe tatal sau si au mers impreuna cu el toti slujitorii lui Faraon, batranii casei lui si toti batranii din tara Egiptului 
8. Si toata casa lui Iosif si fratii lui si toata casa tatalui sau si neamul lui. Numai copiii lor si oile si vitele lor le-au lasat in tara Gosen. 
9. Au plecat de asemenea cu el carute si calareti si s-a facut tabara mare foarte. 
10. Si ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatal sau sapte zile. 
11. Vazand Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plangerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plangerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adica plangerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. 
12. Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: 
13. L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare. 
14. Apoi Iosif, dupa ingroparea tatalui sau, s-a intors in Egipt, si el, si fratii lui, si toti cei ce mersesera cu el la ingroparea tatalui sau. 
15. Vazand insa fratii lui Iosif ca a murit tatal lor, au zis ei: "Ce vom face, daca Iosif ne va uri si va vrea sa se razbune pentru raul ce i-am facut? 
16. Atunci au trimis ei la Iosif sa i se spuna: "Tatal tau inainte de moarte te-a jurat si a zis: 
17. "Asa sa spuneti lui Iosif: Iarta fratilor tai greseala si pacatul lor si raul ce ti-au facut. Iarta deci vina robilor Dumnezeului tatalui tau!" Si a plans Iosif cand i s-au spus acestea. 
18. Apoi au venit si fratii lui si, cazand inaintea lui, au zis: "Iata, noi suntem robii tai". 
19. Iar Iosif le-a zis: "Nu va temeti! Sunt eu, oare, in locul lui Dumnezeu? 
20. Iata, voi ati uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a intors in bine, ca sa faca cele ce sunt acum si sa pastreze viata unui popor numeros. 
21. Deci nu va mai temeti! Eu va voi hrani pe voi si pe copiii vostri". Si i-a mangaiat si le-a vorbit de la inima. 
22. Apoi a locuit Iosif in Egipt, el si fratii lui si toata casa tatalui sau. Si a trait Iosif o suta zece ani. 
23. Si a vazut Iosif pe urmasii lui Efraim pana la al treilea neam. De asemenea si copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui Iosif. 
24. In cele din urma a zis Iosif catre fratii sai: "Iata, am sa mor. Dar Dumnezeu va va cerceta, va va scoate din pamantul acesta si va va duce in pamantul pentru care Dumnezeul parintilor nostri S-a jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov". 
25. La urma a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicand: "Dumnezeu are sa va cerceteze, dar voi sa scoateti oasele mele de aici!" 
26. Si a murit Iosif de o suta zece ani. L-au imbalsamat si l-au pus intr-un sicriu, in pamantul Egiptului.