CAPITOLUL 1 
Nenorocire asupra Ierusalimului. 

1. O, cum a ramas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o vaduva cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetatilor a ajuns birnica. 
2. Noaptea plange intruna cu lacrimi pe obraz si dintre toti cati o iubeau, nici unul n-o mai mangaie; toti prietenii au devenit dusmani. 
3. Iuda s-a dus in robie, la suferinta si la munca grea; salasluieste printre neamuri si nu-si afla odihna. Toti asupritorii lui l-au prins la stramtorare. 
4. Toate caile Sionului sunt pline de jale si nimeni nu mai vine la sarbatoare. Toate portile (cetatii) sunt pustii, preotii ei suspina; fecioarele sunt deznadajduite si ea este plina de amar. 
5. Vrajmasii ei sunt biruitori, dusmanii ei sunt cu voie buna; caci Domnul a umilit-o din pricina multelor ei pacate, iar feciorii ei au plecat in robie inaintea asupritorului. 
6. Asa si-a irosit fiica Sionului toata stralucirea! Capeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu afla pasune si fug sleiti de puteri dinaintea urmaritorului. 
7. Ierusalimul isi aduce aminte de zilele ticalosiei lui si ale ratacirii lui, de toate stralucirile pe care le-a avut in stravechile vremuri. Acum insa, cand poporul a cazut in mana vrajmasului si cand nimeni nu-i poate veni in ajutor, dusmanii lui se uita la el si rad de prabusirea lui. 
8. Ierusalimul a pacatuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaima; toti cei ce-l cinsteau nu-l mai iau in seama, caci au vazut goliciunea lui, iar el suspina si isi intoarce fata. 
9. Necuratia lui e lipita de poala hainelor lui caci la sfarsitul lui el nu s-a gandit. El s-a prabusit in chip uluitor si n-are pe nimeni sa-l mangaie! "Vezi, Doamne, necazul meu, caci vrajmasul biruieste". 
10. Dusmanii au intins mana spre toate vistieriile lui. El a vazut neamuri intrand in templul sau, neamuri carora le-ai dat porunca: "Sa nu intre in obstea ta!" 
11. Tot poporul Tau suspina cautand paine, si isi dau odoarele lor pentru mancare, ca sa-si tina viata. Vezi, Doamne, si ia aminte cum am ajuns de ocara! 
12. O, voi trecatorilor, priviti si vedeti daca este vreo durere ca aceea care ma copleseste si cu care Domnul m-a umplut de necaz in ziua intaririi maniei Lui. 
13. Foc a trimis de sus peste oasele mele si m-a smerit, picioarelor mele le-a intins cursa, si m-a facut sa dau inapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toata ziua bolesc. 
14. Jugul pacatelor mele mi-a fost legat de gat de catre mana Lui; stranse ca intr-un manunchi, ele atarna de grumazul meu; El a facut sa se destrame puterea mea si m-a dat in mana celor carora nu puteam sa ma impotrivesc. 
15. Domnul a spulberat pe toti voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste impotriva mea, ca sa sfarame pe voinicii mei. Stapanul a toate a strivit ca in teasc pe fecioara, fiica lui Iuda. 
16. Pentru aceasta eu plang mereu, din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul, Cel ce-mi imbarbata inima. Feciorii mei cu totii au fost dati pieirii, caci dusmanul a avut biruinta. 
17. Sionul intinde mainile sale si nimeni nu-l mangaie! Domnul a dat porunca tuturor vrajmasilor lui Iacov ca sa-l impresoare. Ajuns-a Ierusalimul inaintea ochilor lor ca un lucru spurcat. 
18. Drept este Domnul, caci impotriva poruncilor Lui m-am razvratit. Luati aminte, voi, toate popoarele, si vedeti necazul meu: fecioarele mele si flacaii mei au fost dusi in robie. 
19. Strigat-am catre iubitii mei, dar ei m-au inselat; preotii mei si batranii mei au pierit in cetate, cand cautau hrana ca sa-si tina viata. 
20. Vezi, Doamne, cat sunt de stramtorat, launtrul meu arde! Inima mea se zbuciuma in trupul meu, pentru ca m-am razvratit foarte. Afara sabia secera pe feciorii mei, iar inauntru, moartea. 
21. Toti aud suspinul meu, dar nimeni nu ma mangaie! Toii dusmanii, afland de nenorocirea mea, se bucura ca ai facut asa. Sa vina peste ei ziua pe care ai fagaduit-o si sa ajunga si ei ca mine! 
22. Toata faradelegea lor sa vina inaintea Ta si sa le faci lor precum mi-ai facut mie, pentru toate pacatele mele! Caci suspinele mele sunt fara de numar, iar inima mea boleste! 

CAPITOLUL 2 
Ruina Ierusalimului. 

1. O, cum a acoperit cu nori Domnul intru mania Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pamant maretia lui Israel si in ziua maniei Sale nu si-a adus aminte de asternutul picioarelor Sale. 
2. Domnul a nimicit fara mila toate salasele lui Iacov; intru intaratarea urgiei Lui a doborat la pamant intariturile fiicei lui Iuda; le-a facut una cu pamantul, a pangarit regatul si capeteniile lui. 
3. Intru aprinderea maniei Lui a zdrobit toata puterea lui Israel; inaintea dusmanului si-a tras dreapta inapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzator care prapadeste de jur imprejur. 
4. El a incordat arcul Sau ca un dusman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrajmas si a ucis tot ce desfata ochiul in cortul fiicei Sionului; varsat-a ca un foc mania Lui. 
S. Stapanul S-a aratat ca un dusman nimicind Israelul; i-a daramat toate palatele si cetatile intarite si asupra fiicei lui Iuda a adus multa suparare. 
6. Prabusit-a la pamant ca pe o dumbrava cortul lui, stricat-a locul de sarbatoare. Domnul a facut sa se uite zilele de odihna in Sion, dispretuind, in vapaia maniei Lui, pe rege si pe preot. 
7. Dispretuit-a Domnul jertfelnicul Sau si S-a indepartat de locasul Sau cel sfant; dat-a zidurile palatelor Sale in mana dusmanilor care au strigat in templul Domnului ca in zilele de sarbatoare. 
8. Gasit-a Domnul cu cale sa surpe zidurile fiicei Sionului; intins-a funia si n-a tras inapoi mana Sa, pana nu le-a nimicit. El a intins jalea peste ziduri si intarituri, ce stau laolalta darapanate. 
9. Portile lui s-au afundat in pamant, zavoarele lor El le-a sfaramat; regele lui si capeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar si profetii nu mai primesc vedenii de la Domnul. 
10. Stau la pamant si tac batranii fiicei Sionului; pe capul lor si-au pus tarana si s-au incins cu sac; la pamant isi pleaca fecioarele Ierusalimului capetele lor. 
11. Ochii mei se sfarsesc de plans, launtrul meu arde ca vapaia, maruntaiele mele fierb si fierea mi se varsa pe pamant din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, cand copiii si pruncii stau sleiti de putere in pietele cetatii, 
12. Zicand mamei lor: "Unde este paine, unde este vin?" Ei cad sleiti de putere ca doborati de sabie pe pietele cetatii si isi dau sufletul la sanul maicii lor. 
13. Cu cine te voi asemana, cu cine as putea sa te pun alaturi, o, fiica a Ierusalimului! Cu cine te-as pune fata in fata, ca sa te pot mangaia, o, fecioara, fiica a Sionului? Caci netarmurita ca marea este naruirea ta! Cine ar putea sa te tamaduiasca? 
14. Profetii tai au avut pentru tine vedenii zadarnice si aratari si nu ti-au dat pe fata faradelegea ta, ca sa-ti schimbe calea ta, ci ti-au aratat vedenii inselatoare si aducatoare de pieire. 
15. Bat spre tine din palme toti cei ce trec pe cale, fluiera si clatina din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumusetii, bucuria a tot pamantul?" 
16. Catre tine toti vrajmasii tai casca gura lor, fluiera, scrasnesc din dinti, zicand: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o asteptam; am aflat-o si o vedem". 
17. Implinit-a Domnul hotararea Sa, adus-a la indeplinire cuvantul Sau, spus din zilele stravechi; prabusit-a fara mila, bucurat-a pe vrajmasul tau, inaltat-a puterea apasatorilor tai. 
18. Striga catre Domnul, tu fecioara, fiica a Sionului! Sa curga lacrimile tale ca un suvoi, zi si noapte; nu inceta, ochiul tau sa nu zaboveasca! 
19. Scoala, jeleste-te in timpul noptii, la inceput do straja; varsa-ti inima ta ca apa inaintea fetei Celui Atotstapanitor. Catre El ridica mana ta pentru viata pruncilor tai, care se prapadesc de foame la coltul tuturor ulitelor. 
20. Vezi, o, Doamne, si priveste cui ai facut aceasta! Sa manance femeile rodul pantecelui lor, copiii pe care ii poarta in brate? Sa fie ucisi in templu, Doamne, preotul si profetul? 
21. Stau culcati la pamant pe ulite tanar si batran. Fecioarele si flacaii mei de sabie au cazut; Tu i-ai ucis in ziua maniei Tale, jertfitu-i-ai fara de mila. 
22. Chemat-ai ca la sarbatoare pe toti cei ce au salas in jurul meu. Si in ziua maniei Domnului n-a scapat, nici n-a ramas vreunul; pe cei care i-am purtat in brate si i-am facut mari, mi i-a nimicit dusmanul. 

CAPITOLUL 3 
Tanguire si nadejde. 

l. Eu sunt omul care am vazut nenorocirea sub varga aprinderii Lui. 
2. El m-a purtat si m-a dus in intuneric si in bezna. 
3. Da, impotriva mea intoarce si iar intoarce in toata vremea mana Sa. 
4. Mistuit-a trupul meu si pielea mea, zdrobit-a oasele mele; 
5. A ridicat zid impotriva mea si m-a inconjurat de venin si de zbucium, 
6. Mutandu-ma in imparatia morii, ca pe mortii cei din veac. 
7. M-a imprejmuit cu zid si n-am pe unde sa ies, ingreuiat-a lanturile mele; 
8. Chiar cand strig si racnesc, rugaciunea mea nu se aude; 
9. El a astupat cararile mele cu piatra si a intortochiat potecile mele. 
10. El a ajuns pentru mine ca un urs la panda, ca un leu in ascunzatoare. 
11. Ratacit-a caile mele, m-a sfasiat si m-a pustiit; 
12. A incordat arcul Sau si m-a asezat ca tinta sagetii Sale, 
13. Trimitand in rarunchii mei pe fiii tolbei Sale. 
14. Facutu-m-am de ras fata de poporul meu, cantecul lor de batjocura in fiecare zi. 
15. El m-a saturat de amaraciuni, adapatu-m-a cu pelin. 
16. A zdrobit de piatra dintii mei si m-a afundat in cenusa. 
17. Tu ai rapit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea 
18. ti am zis: "S-a dus puterea vietii mele si nadejdea mea in Domnul". 
19. Adu-ti aminte de nevoia si necazul meu, de pelin si otrava! 
20. Sa-ti aduci aminte ca impovarat este in mine sufletul meu. 
21. Aceasta voi pune-o la inima, de aceea voi nadajdui: 
22. Milele Domnului nu s-au sfarsit, milostivirile Lui nu inceteaza. 
23. In fiecare dimineata sunt altele, credinciosia Ta este mare! 
24. "Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nadajdui in El". 
25. Bun este Domnul cu cei ce se incred in El, pentru omul care Il cauta. 
26. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. 
27. Bine este omului sa poarte un jug din tineretile lui. 
28. Sa stea la o parte in tacere, daca Domnul ii da porunca! 
29. Sa atinga pulberea cu buzele lui; poate mai este nadejde! 
30. Sa dea obrazul lui spre lovire si sa se sature de ocara! 
31. Caci Domnul nu arunca pe oameni pentru totdeauna; 
32. Ci El pedepseste si are mila dupa multimea milelor Lui. 
33. Ca nu de buna voie umileste si pedepseste pe fiii oamenilor. 
34. Cand calcam in picioare pe toti robii pamantului, 
35. Cand calcam dreptatea omului inaintea fetei Celui Preainalt, 
36. Cand nu dam dreptate cuiva in pricina lui, oare Stapanul a toate nu vede? 
37. Cine este Cel ce a grait si s-a facut, fara numai Domnul, Care a poruncit? 
38. Nu iese oare din gura Celui Preainalt binele si raul? 
39. De ce suspina omul toata viata, fiecare pentru pacatul lui? 
40. Sa cercetam caile noastre, luand aminte si intorcandu-ne la Domnul! 
41. Sa ridicam inimile si mainile noastre la Domnul din cer! 
42. Noi am pacatuit si ne-am razvratit si Tu ne-ai iertat. 
43. Tu Te-ai invesmantat cu manie si ne-ai urmarit; Tu ai ucis fara mila; 
44. Tu Te-ai ascuns in nori, ca sa nu strabata rugaciunea la Tine; 
45. Tu ai facut din mine o maturatura si un gunoi, in mijlocul popoarelor. 
46. Toti dusmanii nostri au deschis gura impotriva noastra; 
47. De spaima si de groapa am avut parte, de pustiire si de ruina. 
48. Suvoaie de apa lacrimeaza ochiul meu, din pricina prapadului fiicei poporului meu. 
49. Ochiul meu varsa lacrimi fara incetare, caci nu este usurare, 
50. Pana sa se uite in jos si sa priveasca Domnul din ceruri. 
51. Ochiul meu ma doare din pricina fiicelor cetatii mele. 
52. Ca pe o pasare m-au vanat fara cuvant vrajmasii mei, 
53. Au vrut sa nimiceasca in groapa viata mea, si au aruncat cu pietre in mine. 
54. Ape navaleau peste capul meu si cugetam: "Sunt pierdut!" 
55. Chemat-am numele Tau, Doamne, din groapa cea mai dedesubt. 
56. Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul si strigatul meu". 
57. Tu erai aproape in ziua cand Te-am strigat si ai zis: "Nu-ti fie frica!" 
58. O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbavit viata mea! 
59. Vazut-ai, Doamne, apasarea mea, ajuta-mi si-mi fa dreptate! 
60. Tu ai vazut toata razbunarea lor, toate uneltirile lor impotriva mea; 
61. O, Doamne, Tu ai auzit ocarile lor, toate chibzuielile lor impotriva mea, 
62. Graiurile potrivnicilor mei si gandul lor ascuns impotriva mea. 
63. Priveste: de stau sau de se scoala, eu sunt de rasul lor! 
64. Rasplateste-le, Doamne, dupa faptele mainilor lor, 
65. Da-le invartosare inimii, blestemul Tau sa fie pentru ei! 
66. Urmareste-i cu manie si nimiceste-i sub cerurile Tale, Doamne! 

CAPITOLUL 4 
Ultimele nenorociri ale cetatii. 

l. O, cum s-a intunecat aurul, si cel mai curat aur si-a schimbat fata; pietrele nestemate varsate au fost la coltul tuturor ulitelor! 
2. Feciorii Sionului, cei mai de seama altadata, cantariti cu aur, cum au ajuns sa fie socotiti ca vasele de lut, lucru de mana de olar! 
3. Chiar si sacalii isi dau sanul, ca puii lor sa suga, dar fiica poporului meu ajuns-a cruda, ca strutii in pustiu. 
4. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer paine, dar nimeni nu le-o intinde. 
5. Cei care mancau odinioara mancaruri alese cad de foame pe ulite; cei care au fost crescuti in purpura stau trantiti in gunoi. 
6. Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decat a Sodomei, prabusita intr-o clipa, nu de mana omeneasca. 
7. Capeteniile ei erau mai stralucitoare decat zapada, mai albe decat laptele; trupul lor era mai rosu decat margeanul, ca safirul era infatisarea lor. 
8. Chipul lor a ajuns mai negru decat funinginea, pe ulite nu-i poti cunoaste; pielea lor s-a zbarcit pe oase, s-a uscat ca o aschie de lemn. 
9. Mai fericiti au fost cei care au cazut de sabie, decat cei morti de foame, care se prapadesc incet, doborati de lipsa roadelor de pe camp. 
10. Femeile, desi miloase, au fiert cu mainile lor copiii si i-au mancat in vremea caderii fiicei poporului meu. 
11. Sfarsit-a Domnul mania, varsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; si in Sion a aprins un fac care l-a mistuit. 
12. Nici n-ar fi putut sa creada regii pamantului si toti locuitorii lumii ca vrajmasul si apasatorul ar putea sa intre pe portile Ierusalimului! 
13. Dar s-a intamplat, din pricina pacatelor profetilor (mincinosi) si a faradelegilor preotilor, care au varsat in mijlocul lui sangele celor drepti. 
14. Pe ulite rataceau patati de sange, si nimeni nu se atingea de hainele lor. 
15. "Paziti-va! Un necurat!" Striga lumea dupa ei. "Fugiti, la o parte, nu-i atingeti!" Si daca mai voiesc sa rataceasca undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui sa ramana aici! 
16. Fata plina de manie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoti nimeni nu-i mai lua in seama, de batrani nu se indura. 
17. Si ochii nostri se sting de suparare, asteptand zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al carui ajutor nu vine. 
18. Si pandeau pasii nostri ca sa nu umblam prin pietele noastre. Sfarsitul nostru se apropia, sosise! 
19. Prigonitorii nostri erau mai iuti decat vulturii de pe cer; umblau dupa noi prin munti, ne pandeau in pustiu. 
20. Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins in groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vietui printre popoare". 
21. Bucura-te si te veseleste, fiica Edomului, tu care locuiesti in pamantul Ut; si la tine va veni cupa; vei bea si te vei lasa goala. 
22. Faradelegea ta, o, fiica a Sionului, s-a sfarsit; la fel robia. Dar tie iti cerceteaza pacatele, o, fiica a Edomului, si da pe fata faradelegile tale! 

CAPITOLUL 5 
Rugaciunea profetului Ieremia. 

1. Adu-ti aminte, Doamne, de cele intamplate, si vezi ocara noastra! 
2. Mostenirea si casele noastre au cazut in mana celor straini, de alt neam. 
3. Am ajuns orfani, fara de tata, mamele noastre sunt vaduve. 
4. Bem apa noastra cu bani, lemnele noastre le primim cu plata. 
5. Pe grumajii nostri stau prigonitorii si, desi n-avem puteri, nu ne dau ragaz. 
6. Intindem mana catre Egipt si Asiria ca sa ne sature de paine. 
7. Parintii nostri au gresit si nu mai sunt, dar noi purtam faradelegile lor. 
8. Slugi ne stapanesc si nimeni nu vine sa ne scoata din mina lor. 
9. Cu primejdia vietii noastre ne agonisim painea, in fata sabiei care ne ameninta in pustiu. 
10. Pielea noastra s-a innegrit ca un cuptor de vapaia foametei. 
11. Ei au batjocorit femeile in Sion, fecioarele din cetatile lui Iuda. 
12. Capeteniile au fost spanzurate de mana lor, fetele batranilor nu au mai fost luate in seama. 
13. Flacaii au invartit la rasnita si tinerii s-au poticnit carand lemne. 
14. Batranii nu mai stau la poarta, cei tineri nu mai canta din alaute. 
15. S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat in plans. 
16. Cazut-a cununa de pe capul nostru; vai noua, ca am pacatuit! 
17. Pentru aceasta inima noastra tanjeste si ochii s-au intunecat. 
18. Muntele Sionului a ramas pustiu si pe el se plimba vulpile. 
19. Tu, Doamne, imparatesti in veci si scaunul Tau in neam de neam! 
20. Pentru ce vrei sa ne uiti, sa ne parasesti atat de multa vreme? 
21. Intoarce-Te catre noi si ne vom intoarce; innoieste zilele noastre ca in vremea cea de demult! 
22. Sau Tu ne-ai urgisit si Te-ai maniat pe noi, fara masura?